Tuesday, 8 October 2013

Nu fi sarcastic cu prostul

Azi eram in Auchan Titan cu niște treburi și am ales să mănânc la un restaurant rustic, cu mâncare tradițională cică (dar cam slabisimă). Ajung la tejghea, fiind singurul client, mă uit prin ofertă și mă pregătesc să comand. Erau vreo trei fufe care (teoretic) serveau: două trebăluiau și a treia stătea la taclale cu o prietenă, la casă, despre treburi muierești: saloane, coafuri, manichiuri și alte căcaturi de gen. Mă uit înspre ea, aștept să se sesizeze, nimic. La un moment dat o colegă îi face semn:  "Vezi că ai un client".

Se trezește proasta și mă întreabă ce servesc. Îi spun că vreau o ciorbă de burtă iar ea se duce să mi-o pună (ciorba în farfurie adică). Între timp mă uitam prin tăvile alea pentru a decide ce voi servi la felul doi. Proasta pune ciorba pe tavă și se întoarce nonșalant la prietena de la casă, reluând discuția cu ea. Culmea este că de fiecare dată când comand ceva, fie la un local cu autoservire, fie la telefon sau chiar și atunci când sunt la casă la un supermarket, primesc invariabil tâmpita întrebare: "Altceva?". La care aș putea răspunde sarcastic cu "Yeah, I wanna buy all this invisible shit too!". Dar cu prostul degeaba ești sarcastic, m-am convins de asta azi.

Dar să revenim. Iată deci că tocmai când era cazul să fiu întrebat dacă vreau cumva și altceva (nu după ce mi-am umplut farfuria cu ciorbă, mâncare, salată, eventual desert și ceva de băut), am dat peste o nesimțită căreia i se pare perfect normal să ignore clienții pentru a sta la bârfe cu o prietenă. M-am apropiat de ele și i-am zis fufei: "Scuze că vă întrerup aceste discuții femeiești, dar aș dori și felul doi". Băi, ce să vezi. Proasta nu s-a prins că eram sarcastic. Sau cel puțin n-a lăsat deloc impresia asta. Normal, contează foarte mult stilul în care o spui, dar credeți-mă pe cuvânt că mă pricep. Ea m-a servit și cu felul doi, mi-a mulțumit și mi-a urat poftă bună, lăsând impresia că nu s-a prins câtuși de puțin că-i bătusem obrazul; fără nicio jenă, tresărire sau măcar furie. Și asta mi-a adus aminte de o chestie similară (nu rețin dacă v-am mai povestit-o).

În urmă cu mai mulți ani, înainte să mă mut la Cluj, locuiam cu sorella în Berceni. Era o seară de duminică, veneam de la Ploiești cu trenul și cum eram plini de bagaje ne-am comandat un taxi la Gara de Nord. Vine taxiul, ne urcăm, îi spunem că mergem în Berceni. Pfoa, deranj mare! Labagiul de taximetrist a bufnit și înjurat printre dinți tot drumul, conducând și agresiv pe deasupra, pentru că nesimțiții de noi locuiau în Berceni. Păi cum, frate, el de acolo se întorcea gol, sărăcuțul! Da, exact așa ne-a zis. S-a văitat că a luat această cursă (la comandă, atenție) și că de acolo nu se va putea întoarce în centru cu un client. Atât de încărcat de profesionalism era acest lăbar, nici mai mult, nici mai puțin. El se văita practic pentru că niște clienți îi dau bani, dar cine dracu' i-a pus să stea în Berceni? Se poate așa ceva?

Când m-am dat jos i-am spus foarte ironic: "Ne scuzați că stăm în Berceni...", moment în care el s-a făstăcit și a bâiguit un "Eh, nu-i nimic...". Ce, mă? Am rămas prost, mai prost decât el. Adică ăsta nu s-a prins că am fost ironic și a crezut că-mi cer scuze pe bune?! Se pare că nu.

De aia spun: nu fi sarcastic cu proștii, că nu se prind și mai rău te enervezi după. Mai bine ignoră-i, încearcă să-i eviți sau înjură-i direct, if you lose your shit. Te poți răcori și cu fantasme, cum ar fi aia pe care am avut-o eu azi, în care o luam pe țoapa aia de păr, o înfundam cu capul în oala cu ciorbă și o țineam acolo vreun minut.