Thursday, 24 October 2013

Diferența dintre precauție și obsesie

În ultimul timp am fost martorul unor întâmplări și atitudini care mi-au demonstrat încă o dată, deși nu mai era cazul, că obsesiile nu-s câtuși de puțin recomandate și că e cazul să știm unde delimităm precauția de obsesie. Mă refer, în mod evident, la acel tip de obsesie generat 100% de frică, adică, în mare, frica de a pierde ceva, frica de a nu ajunge la un deziderat, frica de imprevizibil, de posibile accidente sau boli. 

A fi precaut înseamnă a-ți lua acele măsuri de siguranță pe care le ai la îndemână, în fața oricărei situații. Le ai acolo, le poți folosi și alegi s-o faci, iar apoi mergi mai departe. Când ești precaut gândești analitic și iei decizii cerebrale. Obsesia, în schimb, paralizează și nu-ți mai permite să gândești limpede. Obsedat de un anumit lucru fiind, nu poți avansa, lucru pe care precauția ți-l poate permite. Când ești obsedat îți canalizezi întreaga energie asupta acelui subiect, din teamă, iar toată energia pe care tu o emani este una negativă. Chiar dacă ai impresia că ești precaut, tu confunzi de fapt obsesia cu precauția, pentru că deși în plan pur fizic poți proceda perfect, mental și, implicit, emoțional, o dai în bară, putând chiar anula ulterior acel efort fizic demn de toată lauda pe care l-ai efectuat. Există doar două forțe care pun lumea în mișcare, doar două motivații majore, orice altceva fiind un derivat al acestora: dragostea și frica. Am vorbit despre asta aici. Obsesia vine din frică, în mod evident. Și asta nu e bine.

Anul trecut vorbeam despre detașare și vă spuneam că detașându-te de rezultatul final renunți la disperare și la obsesie, două mari frâne în calea atingerii țintelor tale. Când ești disperat și te gândești obsesiv la un anume rezultat, când îți canalizezi toată energia în acel scop, tu transmiți de fapt următoarele chestii: nu am acest lucru acum și mi-e teamă că nu-l voi obține. Iar ce transmiți, aia primești. Rețineți următorul vers de la U2 (din piesa Dirty Day), spune un mare adevăr: You hold onto something so tight you've already lost it. Pe românește: ții atât de strâns un lucru încât deja l-ai pierdut.

Să nu uităm nici acest principiu, pentru că se potrivește în acest context: persistă și cresc în intensitate lucrurile / problemele  / situațiile  cărora te opui, în schimb dispar cele pe care le accepți. Dacă nu toată lumea poate accepta faptul că fiecare își crează propria realitate fizică, măcar putem cădea de acord asupra faptului că toate percepțiile sunt relative și că ele se pot schimba imediat dacă tu decizi pur și simplu să te poziționezi altfel față de o problemă și să te axezi pe aspectele ei pozitive. Prin urmare, cu cât consideri că ai în față o situație mai dificilă, cu atât mai mult ți se va părea că așa e. Reușești de minune să te convingi singur de asta. În acest sens eu dau întotdeauna exemplul cu atacul de panică, pentru că până la această vârstă am experimentat cam toate tipurile de anxiety & panic attacks posibile, deci știu perfect cu ce se mânăncă și cum scapi de ele. Anume: cu cât încerci să-ți revii dintr-un atac de panică, în timpul căruia ai senzația că ți-e rău, cu atât mai mult vei amplifica acea senzație, deși ea este ireală, fiind 100% generată de căpșorul tău. În cazul de față, ca să revenim de unde am plecat, cu cât ești mai obsedat să nu pățești ceva, cu atât mai mult crești șansele să ți se întâmple fix acel ceva.

Iată acum și câteva exemple:

Când ești precaut, îți pui centura de siguranță când circuli cu mașina, chiar și atunci când stai în spate. Când ești obsedat, eviți acest tip de transport de teama unui posibil accident.

Când ești precaut, te documentezi despre clădirea în care locuiești și despre altele pe care le frecventezi, te muți dacă acestea prezintă risc seismic (am pus eu lista într-un articol anterior) și-ți faci un minim de educație despre cum trebuie procedat în timpul și după un cutremur (recomand să intrați aici). Când ești obsedat, nu mai dormi noaptea de teama unui posibil cutremur, urmărești toți cretinii iresponsabili de la TV care dau predicții și te gândești să te muți la cort.

Când ești precaut, te documentezi despre hrana sănătoasă, urmezi diete, faci mișcare. Când ești obsedat, vorbești non-stop despre asta, devii irascibil dacă ceva sau cineva te împiedică să servești mâncarea X la ora Y și te gândești că deja te paște cancerul pentru că ți-ai ieșit din ritm. Apropo, atenție la cyberhondrie.

Nu-i mare șpil, fiecare știe lucrurile astea. dar uneori e nevoie să ne scuturăm pe noi înșine și să ne analizăm un pic, pentru că atunci când alunecăm în obsesie ne îngustăm orizonturile și putem avea neșansa să experimentăm exact acel lucru care putea fi evitat doar printr-o banală precauție.