Tuesday, 29 October 2013

Cum stai cu răbdarea? (II)

Despre răbdare am vorbit și anul trecut, însă atunci o făceam la modul general, filozofic, cu referire la acele rezultate pentru care merită să aștepți, fără a te irosi în vreun fel. Pentru că în ultima vreme am tot auzit-o pe asta cu "trebuie să ai răbdare", vreau să mă refer acum la acele lucruri mărunte cu care nu ar trebui să ai răbdare. Cel puțin nu în secolul 21, în plin boom tehnologic.

Hai s-o luăm cu primul exemplu care îmi vine în minte. Fermoarele. Se pare că am o problemă cu ele. Am fermoare proaste la servieta laptopului și la diferite haine de iarnă. Cică ar trebui să am răbdare cu aceste fermoare. Nu, de fapt n-ar trebui. În urmă cu 44 de ani se spune că ar fi ajuns primii umanoizi pe Lună. Iar telefoanele inteligente pe care posedații de noi se joacă toată ziulica sunt mai performante decât computerele NASA care monitorizau acea aselenizare celebră. Yup, true fact. Din punct de vedere tehnic și tehnologic evoluăm într-o progresie geometrică, nicidecum aritmetică. În condițiile astea, a face un fermoar funcțional reprezintă cea mai de jos provocare pentru homo sapiens, cea mai de jos definiție a banalului. Prin urmare, nu trebuie să ai răbdare cu un fermoar prost. Îl schimbi sau arunci respectivul obiect cu totul, de dragul nervișorilor tăi.

Trecem la alt exemplu. Dușurile. Cred că mai mult de 50% dintre dușurile pe care le folosesc au o problema cu butonul care face trecerea jetului de la țeavă la para dușului. E chin mare, frățioare. Trebuie să tragi de el până îți rupi degetele, trebuie să-i cauți diferite poziții sau să ajungi la anumită presiune a apei, ce mai. Uneori reușești chiar perfomanța de a avea jet de apă și în țeavă și în pară. De ce? Oare nu se poate mai simplu? Shouldn't be rocket science.

Hai și cu lifturile. Mai exact cu ușile interioare. Atât la Ploiești cât și în București am parte de uși atât de imbecile și prost fixate/făcute, încât orice bășină mișcarea liftului le face să se miște, ușile ieșind din locul lor și blocând practic liftul. Da, ați înțeles bine. Mișcarea propriu-zisă a liftului blochează implicit liftul. Așa că trebuie să le ții cumva fixate, cu mâna sau cu piciorul. Nici nu mai vorbesc de faptul că atunci când ele se deschid (în interior), ocupă juma de cabină, încurcând călătorii, fie ei cu bagaje sau fără. Ok, nicio problemă. Ai răbdare. Ai răbdare azi, ai răbdare mâine, da' poimâine e posibil să le trântești cât colo și să le înjuri de mamă.

Mașina mea are o problemă cu schimbătorul de viteze: intră foarte greu în marșarier, chestie care deseori te pune în situații tâmpite în trafic, uneori chiar periculoase. "Ai răbdare! Bagă-l întâi într-a 4-a, apoi de acolo du-l ușor în marșarier!". Păi de ce ar trebui să am răbdare cu așa ceva? De ce e necesar un șpil anume, o schemă? N-ar fi mai simplu să am un schimbător 100% funcțional? N-ar fi de dorit să am un fermoar la haină care să nu mă pună în situația să o scot pe cap pentru că n-o mai pot desface? N-ar fi frumos să nu rețin algoritmi și să nu fac slujbe în timp ce îmbin dinții ăia nenorociți? Sau am cumva pretenții prea mari dacă în această eră nu mai doresc să dau peste chibrituri de toată jena, care se aprind abia la a 7-a încercare?

Evident, ar fi exemple cu nemiluita. Eu le-am menționat doar pe cele care mi-au venit pe moment, încercând cu ajutorul lor să susțin un principiu. "Păi ai răbdare și se rezolvă, normal că nu-ți iese dacă te enervezi!". Prieteni, răbdarea e tare bună, dar nu trebuie consumată cu așa ceva. Pentru că tu însuți, răbdătorul și sfătuitorul, vezi exploda la un moment dat, după ce te vei fi păcălit suficient că ai avut răbdare cu niște căcaturi care n-ar trebui să-ți tulbure existența, în loc să le trântești și să le zici de morți și de dumnezei, descărcându-te imediat. Sau renunțând pur și simplu la ele. Sau evitându-le. Țineți minte ce vă spun: toate aceste porniri refulate vor defula la un moment dat (sper că n-ați uitat definiția acestor doi termeni). Și veți fi ca tatăl lui George din Seinfeld, cu al său "Serenity now". Sunt foarte puțini oamenii care își pot gestiona aceste emoții pe bune, fără a se lăsa afectați.

Suntem în secolul vitezei. Dacă pagina la care mi-ai dat link nu se încarcă în 3 secunde, am ieșit de acolo. Sau dacă serviciul Felații Clienți mă pune să ascult melodii calme mai mult de 3 minute, am închis. Nu vă mai păcăliți cu prostii și educați-vă răbdarea cu acele lucruri pentru care chiar merită să ai răbdare, nicidecum cu toate aceste tâmpenii user-unfriendly. Pentru că însuși spiritul tău se degradează ușor atunci când "răbdător" le accepți.

Pe de altă parte, nu faceți nici ca ăsta de mai jos.