Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)

Săptămâna trecută am efectuat două zboruri în aceeași zi și am dat pentru prima oară peste beleaua asta, care pe moment te poate speria destul de rău, mai ales dacă în alte cazuri nu te-ai mai întâlnit cu ea și nu știi care-i baiul. Iată despre ce e vorba, pe scurt: în momentul în care avionul își începe coborârea, simți cum niște cuțite ți se înfig în frunte, apoi durerea extrem de ascuțită se împrăștie și în alte zone ale capului.

Din fericire am realizat că era vorba de o chestie legată de presiune, așa că nu m-am panicat, deși durerea este atât de intensă încât ai senzația că te-a lovit un anevrism. În rest, dacă se poate spune așa, nu ai nimic. Nu amețești, nu ți se face rău. Dar durerea, repet, este cât se poate de cruntă. Ea se diminuează însă înainte de aterizarea propriu-zisă apoi dispare total, dar zona frontală rămâne sensibilă câteva ore sau chiar zile. Inițial chiar mă gândeam că piloții de la British Airways, companie cu care nu mai zburasem până acum, fac coborârea mai abruptă de regulă sau ceva de genul. Însă problema era la mine, nu la ei.

Părăsind Londra
După ce m-am cazat în Edinburgh m-am documentat un pic online despre treaba asta, deși nu sunt deloc adeptul autodiagnosticării de acest tip (am explicat detaliat aici). Nu recomand asta. Doar medicul te poate diagnostica, nu Google. Am făcut însă o excepție pentru că am vrut să descopăr cazuri similare (sunt o groază pe forumuri) și să mă liniștesc realizând că e ceva legat de sinusuri și presiune, nu de o problemă mai gravă. Și așa este, mai ales că durerea începe exact în clipa în care urechile ți se desfundă odată cu micșorarea altitudinii. Puteți citi despre aerosinuzită aici și aici. Am scris acest articol în ideea în care și alții au trecut prin asta; nu e cazul să se panicheze. N-a murit nimeni datorită schimbării presiunii în cabina avionului și nici nu suferă de vreo boală gravă dacă experimentează genul ăsta de durere.

Din fericire, deși luni seara mă așteptam să-mi crape iar țeasta înainte de aterizarea în București, nu am mai avut nimic. E drept că atunci când am plecat în vacanță eram ușor răcit, mai mult ca sigur ăsta-i motivul pentru care am experimentat această păcătoasă aerosinuzită. Am auzit că mai multă lume evită zborurile când suferă de răceală, tocmai din acest motiv. Încă o mențiune: după decolare nu te doare nimic, doar în momentul coborârii apar problemele de acest fel.

Comments

  1. Replies
    1. Din păcate habar n-am. :)

      Delete
    2. 6 ani mai târziu, poate găsește cineva articolul ca și mine. Diagnosticat cu sinuzita cronica în 2011, zburat fără probleme în 2015. Zbor dus 2019, fiind (foarte) răcit : exact descrierea de mai sus, dureri care te baga în sperieți, în prima faza nu știi ce ai și crezi ca vei muri. Sejur - mers la farmacie, explicat, primit pseudoefedrina 1 x 4 ori/zi. Ulterior, la recomandarea medicului de familie din țară, mi s-a recomandat pe lângă pseudoefedrina, 1paracetamol x 2 ori/zi și aerius 1 sau 2 pe zi. Luat pastile 4-5 zile, degustat bere, whisky cu regularitate (veți înțelege în ultima fraza rostul acestui detaliu). Zbor întors 2019: primit pont de ținut de nas și suflat aer pe nas pentru a "pocni urechile", de respirat cu gura deschisa și de a înghiți apa/saliva des. În momentul în care s-a anunțat coborârea am luat o guma, am început sa înghit saliva/guri mici de apa, sa respir cu gura deschisa și sa pocnesc urechile la fiecare 5 secunde. Nu pot sa îmi închipui cum arătăm, cert e ca la un moment am simțit, repet, doar simțit ceva între sprâncene. Nu știu ce a ajutat - pastilele (cu alcool) , manevrele de mai sus sau totul. Sper sa ajute comentariul, nu doresc nimănui sa simtă aerosinuzita.

      Delete
    3. Mulțumiri pentru informații!

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Despre The Irishman