Thursday, 19 September 2013

Chibițând la berăria Hanul cu Tei

Aseară am mers pentru a doua oară să văd un meci la Hanul cu Tei din Centrul Vechi, din câte știu pub-ul lui Ilie Dumitrescu, manageriat de fiul său. Ce avem aici? Atmosferă faină, mâncare bună, bere nefiltrată la țap (ori sunt alcoolic, ori e prea bună, că-mi plouă în gură numai gândindu-mă la ea chiar și acum, la 8.00 dimineața când scriu articolul ăsta) și oameni amabili (rezervasem masă de 4 persoane și am reușit să trecem la una de 8, deși localul era full). 

La minusuri aș menționa faptul că băutura nu-ți este servită pe un suport din ăla de carton, lăsând inevitabil urme pe masă, dar și amplasarea oarecum defectuoasă a televizoarelor, astfel putând nimeri la o masă lipsită de bătaie bună către ecran.

În privința Stelei, care și-a luat-o sec aseară în Germania, ce să zic. Deși am spus foarte clar că mi se rupe de echipa asta și că nu mai țin cu ea de ani buni, chiar mi-a părut rău la primul gol, desprins parcă din filmele cu proști. Mi-a adus aminte de reușita de senzație a lui Bănel pe Bernabeu. Apropo, numai mie mi se pare că acest Adi Popa e un Bănel Nicoliță reloaded? Fuge de rupe dar când ajunge în fața porții e ca un câine ofilit care după ce a lătrat de zor o pisică, atunci când o încolțește de fapt nu are tupeu să sară pe ea. Când vrea să tragă la poartă o dă paralel cu aceasta, de iese mingea în out, iar când centrează o trimite prin spatele porții. Exact ca Bănel.

Dar să revenim. Spuneam că la 0-1, cu golul ăla stupid, îmi părea un pic rău. La 0-3 deja mi se rupea. Mi-am adus aminte de toate declarațiile triumfaliste și înfumurate date de Reghecampf și Stoica (apropo, pe asta o mai știți? E priceless) și de cum erau ei zmei în campionatul intern, unul populat cu echipe desculțe (la fel ca alea din tururile preliminare UCL), iar acum când dau peste băieții adevărați și-o iau peste bot destul de crunt. Trei palme cu piciorul încasate de la Schalke aseară și cinci de la Stuttgart anul trecut ar trebui să le mai taie din nas steliștilor, mai ales că la nivel european echipele astea nemțești sunt mediocre, să fim serioși.

Nu am ascultat/citit încă nicio declarație făcută de fotbaliști după meci, dar sunt sigur că au dat-o pe ghinion, pe "marile ocazii" avute, pe faptul că au fost de fapt egali cu nemțălăii și pe ineptul șablon "ăsta este fotbalul", la final băgând ceva cu eterna speranța care ne ghidează. La ei totul e pe baza speranței, pe care o folosesc în mod redundant în fiecare declarație. "Să sperăm că la meciul cu Chelsea...". În această ordine de idei, voi fi pe stadion la meciul cu londonezii, peste 12 zile. Am o mică afinitate pentru The Blues, după ce le-am vizitat fieful în urmă cu un an. Oricum, n-ai în fiecare zi ocazia să-l vezi pe "Maurinio în Șampion Lig", asta ca să respect pronunția impresarului ăla super grosier, Joe Pesci wannabe, care se "bărberește apoi își dă cu parfum de 600 de euro" și merge pe la emisiuni. Ăștia-s impresarii, ăștia-s antrenorii, ăștia-s managerii și noi visăm la primăvara UCL. Hai noroc!

Disclaimer: ăsta e un articol gratuit, scris din proprie inițiativă. Ca și ăsta, de exemplu. Nu iau nici măcar un pișcot pe el, că dacă mi s-ar fi oferit, nu-l mai scriam.