Saturday, 7 September 2013

Despre meciul România - Ungaria, obiectiv și fără exaltare

Aseară am fost la meci. Felicit echipa României pentru rezultat (chiar și pe Tănase pe care l-am înjurat de mai multe ori și care acum e în mare formă - bine, măi băiete!), aplaud și publicul într-o oarecare măsură (în special pentru cele două momente din repriza a 2-a când a început din senin să cânte imnul), dar în continuare vreau să semnalez și unele aspecte tipic balcanice de care ne-am fi putut lipsi.

Cică am apărut și la TV în niște cadre.
Sper că nu mă scobeam în nas.
În primul rând organizarea. A fost jalnică. A trebuit să dăm de două ori ocol stadionului, atât la intrare cât și la ieșire, pentru că jandarmii blocaseră mai multe intrări și alei aferente, alocate celor 2.700 de suporteri maghiari. Păi pentru un număr atât de mic obturezi practic toată peluza nord? Și de ce nu anunți asta din start, de ce nu indici acest aspect pe bilet? Cum naiba or fi organizat ăia de la UEFA finala Europa League de anul trecut fără incidente, cu zeci de suporteri rivali, astfel încât am intrat pe stadion ca la teatru? Or fi magicieni? În timp ce noi ocoleam stadionul, echipa României a ieșit la încălzire pe Thunderstruck-ul celor de la AC/DC. Ăsta a fost un moment mișto, îl puteți vedea aici.

Hai să trecem la balamucul de nedescris de la intrarea propriu-zisă în stadion. Am stat vreo 15 minute ca sardelele și nici măcar nu am intrat pe la poarta care ne era menționată pe bilet, pentru că aia se închisese între timp. Și acum vine partea care mi-a adus piticoți pe creier instant: nu m-au lăsat să intru cu un pachet de șervețele. Nu știu de ce. Nu era voie și gata. Probabil aș fi putut confecționa vreo bombă din el sau suflarea mucilor e interzisă pe Arena Națională. Ok, știu că n-ai voie cu brichete, monede etc. Dar nici cu șervețele? Asta în condițiile în care atât înainte de meci cât și în timpul său au bubuit petarde în mai multe sectoare din tribună. Așadar unii sunt mai șmecheri și intră cu bubuitori în chiloți sau sunt mână în mână cu jandarmii, iar mie îmi iei șervețelele, pe altul îl pui să-și verse mărunțișul din portofel sau să renunțe la letală arma numită pix.

Trecem la prețuri. Sunt prea mari. Nu-s genul care să disece acest aspect prea des și uneori chiar nu e frumos s-o faci, dar în cazul de față nu am nicio reținere: prețul biletelor și al cateringului este mult prea mare în raport cu ce se oferă. De exemplu, se oferă o budă plină de apă, a cărei incintă mi-a testat abilitățile de balerin. Mă refer la toată încăperea men's room, nu doar la un closet izolat. Se spărsese vreo conductă ceva și arăta deplorabil. Bine măcar că aveau apă și săpun la chiuvete.

Ok. Publicul. A fost minunat în majoritatea timpului. Și aici mă refer strict la felul în care a încurajat echipa României. Dar nu-mi place să laud prea mult normalitatea. O semnalez, o aplaud și trec mai departe. Și ajung la huiduielile asurzitoare de la imnul Ungariei. De toată jena. Îmi venea să mă întorc către suporterii maghiari (niște cimpanzei și ăștia, dar nu despre ei vorbim acum) și să le spun "cretinii ăștia din jur nu mă reprezintă". Fără fanfaronadă de doi lei, chiar m-am simțit prost. Ajung și la scandările xenofobe, absolut ridicole, lipsite de orice noimă și fără nicio legătură cu pomul de iarnă. Mă uitam în jur și vedeam foarte mulți tineri și chiar puștani care strigau cu patos "afară cu ungurii din țară". Aveam impulsul de a mă duce așa la întâmplare la unul dintre ei să-l întreb "Băi, pulete, dar de ce vrei tu să dai ungurii afară din țară? Și la care unguri te referi mai exact? Cu ce te-au deranjat ei pe tine și pe neamul tău? Ce argumente istorice sau de altă natură ai? Și ce legătură au toate astea cu acest nenorocit joc de fotbal la care asistăm?".

Cretinismele de felul ăsta au fost născute și întreținute de diverși extremiști (alde Vadim & Funar) și alți penali din diverse pături social-politice (inclusiv din media), rezultând într-o tensiune, o patimă și o rivalitate stupide între aceste două popoare vecine. Prostiile astea sunt rupte de realitatea noastră cotidiană și n-ai cum să nu râzi ironic când vezi niște mucoși care scandează triumfalist că se pișă pe bozgori și că le dau muie. Ei nici nu și-au șters cașul de la gură dar au un război cu ungurii, stimați concetățeni. Andrei Niculescu a atins și el acest subiect aici.

Tot în acest registru aș cataloga și aprecierile extaziate de tipul "a fost o victorie istorică / victoria unei națiuni". Fiți serioși, oameni buni. O victorie e istorică dacă te numești Insulele Feroe și câștigi un meci o dată la 15 ani. Sau poți numi istorică acea victorie care îți decide o calificare sau o clasare de prestigiu. Dar victoria de aseară nu ne asigură nici măcar prezența la barajul pentru mondiale. A o numi istorică arată că tu, învingătorul, te consideri prea mic sau ești doar extaziat și vorbești în efervescența momentului.

Oricum, românul extaziat și răzvrătit este și în război cu el însuși, nu doar cu maghiarii, pentru că la peluza sud s-au iscat bătăi între mai multe "tabere": steliști vs. dinamoviști și (asta e și mai tare) bucureșteni vs. provinciali. Așa că, deși veți citi și veți auzi peste tot ce minunat a fost publicul, ba chiar și ce lecție a oferit el suporterilor maghiari, credeți-mă pe cuvânt că nu se poate pune această problemă. Atâta vreme cât huidui imnul Ungariei, scandezi xenofob pe toată durata partidei și mai te și iei la bătaie, român cu român, ca niște urangutani în călduri, pur și simplu nu poți fi numit un public exemplar. Și să nu cumva să aud vreo inepție de genul "păi și ei ne-au huiduit imnul la Budapesta!". Dacă ești cu adevărat nobil, așa cum îți place să se scrie despre tine în ziare, tu nu faci asta. Punct. Și abia atunci îi predai o lecție maghiarului.

Oricât de civilizați am vrea să fim, tot nu ne iese, nici pe o arenă de 5 stele. Până la urmă rămânem cu sângele nostru latin înfierbântat și cu meltenismele aferente. După cum striga un exaltat aseară în tribună, care se vede deja pe Copacabana la anu': "Hai la Brazilia, băieții, la brazilience!" Vezi, dacă nu s-ar lua după imaginea pe care i-o vinde sistemul, așa cum face când detestă ungurii fără motiv, ar știi că de fapt braziliencele sunt cam nașpete. Tot româncele noastre-s cele mai cele.

Samba de Janeiro!

P.S. Poate doar la baraj voi mai călca pe stadion la un meci al naționalei în următorii ani.