Saturday, 31 August 2013

Înapoi în cuib: Povestea unei melodii și a găștii care s-a format în jurul unei trupe

Au trecut mai bine de 7 ani de atunci. Organizasem deja prima cântare tribut Urma și într-o zi de primăvară mă aflam în Pantelimon (nu departe de locul în care locuiesc azi, în Titan), în sufrageria lui Dan Byron. Era și sorella cu mine și Dan ne umplea capul cu muzică și tot felul de povești. La un moment dat a luat chitara și a cântat un refren. "Mani a compus bucata asta și as scrie o piesă completă plecând de la ea", a spus Byron. Am ajuns acasă obsedat fiind de acel refren, pe care l-am zdrăngănit și eu la vechea mea chitară verde Hora. Două săptămâni mai târziu piesa era gata și Urma o cânta deja în concerte.

Mani cântând Dirtshine, martie 2006
Vorbim despre Back to My Room, ultimul track de pe albumul Trend Off, o melodie cu o istorie specială, poate chiar unică. Povestea spune că Mani Gutău, liderul Urmei, se juca în studio cu băieții de la Luna Amară (avea deja o colaborare cu ei la activ, pe primul album al Urmei). El a compus acel refren la care făceam referire mai devreme: Back to my room and back inside my nest / It's not my day today / It's obvious I don't belong. Din motive de ei știute și chiar irelevante aș spune, Mani s-a certat cu cei de la Luna Amară, și-a luat jucăriile și a plecat. Le-a spus că pot lansa cum vor ei piesa aia la care lucrau, dar să nu folosească refrenul compus de el. Zis și nefăcut. Luna Amară a compus și lansat piesa numită Downtown Jesus, pe care o puteți asculta aici, având exact refrenul compus de dl. Gutău, zis și Maniheu. Trupa Urma și al său lider au considerat asta ca fiind un furt, ceea ce a cam fost. Dar ce puteai face când nu existau dovezi?

Cântând noile piese Byron, cu Dan,
Revelion 2007
Aici a intrat în scenă Dan Byron. A luat refrenul ăla și a scris o cu totul altă piesă, ale cărei versuri vorbeau despre nefăcuta celor de la Luna Amară și prezentau punctul de vedere al Urmei. Excelent răspuns. A înregistrat compoziția pe o chitară acustică și i-a prezentat-o lui Mani, care ar fi ascultat-o zi întreagă, atât de mult i-a plăcut. Iată despre ce vorbim:

Dan Byron - Back to My Room
   

Cine vrea acordurile, ca s-o cânte ca tata lor, să mă tragă de mânecă. După cum spuneam, Urma a început să cânte Back to My Room prin concerte, ezitând în legătura cu includerea ei pe albumul Trend Off, la care lucrau în acea perioadă. Chestii legale, probleme, scandal, vă imaginați ce ar fi putut urma (cu U mic). Până la urmă au pus piesa pe acel disc și foarte bine au făcut. Toată lumea a câștigat, nu au existat discuții iar în muzica rock alternativ de la noi există acum două piese total diferite, având însă același refren. Back to My Room încheie superb cel mai recent album al Urmei (compus acum 7 ani, așadar Mani, ce se aude despre discul ăla nou?!), fiind orchestrată excelent, având un mesaj clar, tristețe și melancolie bine dozate și un final puternic, cu Mani și Dan împletindu-și vocile. Fiecare își cântă partea pe care a scris-o și este singura piesă Urma în care Dan Byron este lead vocal. Back to My Room e genericul perfect pentru finalul unui album și o consider una dintre cele mai bune piese compuse vreodată de o trupă din România.

Urma - Back to My Room
 
"It is my song, so what you're staring at
I tried to leave it all behind
You picked it up and then you thought it can be yours
I'm sorry, friend, this life is really mine."
Ăsta da drept la replică exercitat prin muzică. Țineam de multă vreme să relatez povestea acestei piese și nu intenționez câtuși de puțin să creez polemici și bârfe. Oricum lucrurile astea sunt de mult timp știute de apropiații celor două formații. Sau trei, dacă punem la socoteală și byron (cu B mic, așa cum se semnează ei). Urma a lăsat urme cu adevărat frumoase, formând o mare gașcă, prietenii și relații de amor, oferind practic cadrul unor frumoase interacțiuni. Totul a pornit în toamna lui 2005, când Urma tocmai lansase al doilea său album, apăruse forumul trupei și mergeam la zeci de concerte, cunoscând oameni, împrietenindu-ne cu membrii formației, ajungând să organizăm petreceri și evenimente împreună. Urma a fost soundtrack-ul primei mele sosiri în București și totodată mica noastră cultură, evadare și vină pentru a crea legături, care, în nucleul lor de bază, s-au menținut și dezvoltat de-a lungul anilor.

Aseară m-am întâlnit cu unii oameni care se cunosc practic exclusiv datorită Urmei, dacă e să derulăm filmul până la capăt. Back to basics, back inside the nest. Pe sorella țin minte că am dus-o la primul ei concert Urma la un pub din regie, apoi s-a integrat în grup, fiind și acum bună prietenă cu mulți dintre oamenii de acolo. Iar cei alături de care am băut aseară s-au cunoscut în acea gașcă, prin intermediul ei. Mai mult sau mai puțin direct, prin intermediul Urmei mi-am cunoscut și cea mai bună prietenă din Cluj, Andreea zisă și Whiterune, așa că da, "datorez" multe acestei trupe.

Ar fi multe povești de spus, însă până una alta așteptăm noul album Urma, anunțat de vreo 4 ani deja. Va fi un material excelent, știu asta, dar parcă nu e cazul să forțăm acel inutil clișeu care spune că a meritat așteptarea. Să spunem doar că știe Mani cel mai bine ce-i de făcut. Rhymes & reasons, maestre! Așteptăm să legăm noi povești în jurul lor.