Tuesday, 9 July 2013

Melteanul prestator de servicii care nu-și respectă clienții fideli

De aproape 6 luni iau prânzul în mod constant la un anume local. I-am făcut deja reclamă aici, nu e cazul s-o fac iar. Toate bune și frumoase, șeful de sală și patronul mă respectă și au grijă să fiu mulțumit de serviciile lor, dar despre ai lor angajați care servesc la mese, anume chelnerii, nu pot vorbi la superlativ. Azi s-a petrecut o fază care m-a călcat pe bătături - un mic exemplu al angajatului cu mentalitate de găinar, pus mereu pe ciupit bănuți necinstiți.

Cer nota, plătesc, aștept restul. Chelnerul îmi aduce banii, însă cu 10 lei mai puțin decât trebuia (în altă ordine de idei, cum dracu' de nu "greșesc" ăștia niciodată în favoarea clientului?). Pentru că nu era cazul să-i las un bacșiș atât de mare, dar mai ales datorită ideii de principiu conform căreia nu îți oprești tu ciubucul ci aleg eu dacă și cât de mare să fie, am așteptat să apară iar pentru a-l confrunta. Evident, mă așteptam să spună că a greșit calculul. Ei bine, n-a fost așa, ci chiar mai urâțel de atât. S-a dat de gol ca prostu', spunându-mi că nu avea să-mi dea restul exact și că l-a trimis pe un băiat să schimbe bani pentru a-mi achita și diferența de 10 lei. Dar el nu specificase asta atunci când mi-a adus banii, sperând ca nu voi observa sau că voi lăsa de la mine și voi pleca.

Așa că mă întreb și eu, ca un naiv ce sunt, de ce sunt unii atât de țărani și nu știu să te respecte. Sunt client fidel (doar eu și alți 4-5 bărzăuni care mai populează acel restaurant, așa că practic noi îl ținem angajat pe acel chelneraș, până când o da faliment șandramaua), i-am lăsat bacșiș de atâtea ori, l-am respectat și i-am mulțumit de fiecare dată când m-a servit, iar el simte nevoia să mă facă de 10 lei. De căcat și nimic altceva.

Știu, e un exemplu minor, există multele altele la fel sau chiar mai grave. De asta ne dăm cu stângu'-n dreptu' și avem reputația pe care o avem. Nu e deloc greu să mulțumești un client (nu-i includ aici pe cei pizdoși, cu pretenții absurde și ifose, cărora le pute orice), dar când educația precară și interesul meschin, ăla de la prima mână, se pun de-a curmezișul, nu prea mai e nimic de făcut.

Cum voi proceda în continuare? O să servesc masa tot acolo, atunci când am chef, dar acelui chelner nu-i voi mai lăsa ciubuc niciodată, nici măcar 50 de bani. Este numai o chestie de principiu. Susțin ideea de a plăti cu cardul sau de a avea bani cât mai mărunți, pentru că restul la români e o adevărată poveste - am mai vorbit pe temă. Ce să mai spun de timpii morți care se creează atunci când, la un local fiind, în loc să lași cash-ul și să pleci, ai parte de t1: așteaptă chelnerul să ia banii + t2: așteaptă să-ți aducă restul + (eventual, vezi cazul de azi) t3: așteaptă iar chelnerul să-l confrunți în legătură cu a sa mitocănie.