Friday, 7 June 2013

Nu fumați iarbă. Citiți poeziile lui Marius Tucă!

Într-un limbaj specific lui și fanilor săi, pot spune că este cel mai poet talentat! O să râdeți în hohote dacă-l citiți, garantat. Efectul e mai puternic decât ăla indus de un joint. Aș fi vrut să cred că Tucă însuși era fumat când a redactat aceste texte, da' slabe șanse totuși. Avem de a face doar cu naivitate pură, o lipsă totală a simțului ridicolului, zero talent, ceva incultură și, probabil, parcurgerea unui număr considerabil de texte scrise de Paler, ca sursă de inspirație. Nu Jean, ci Octavian. Dar hai să vedem despre ce e vorba. V-ați luat popcornul?

Pasul nr. 1: deschidem pagina Facebook a sus-numitului. Pasul nr. 2: începem să citim postările de acolo, fie în ordine, fie la întâmplare. Pasul nr. 3: remarcăm că primește comentarii doar de la gospodine nefutute, aflate probabil la menopauză și în căutarea unui nou idol și maestru al vorbelor încărcate de abur, care umezesc ochii și vaginele fetelor singure, ușor plictisite de Tudor Chirilă. 

Pasul nr. 4: aruncăm un ochi și la fotografia cover a profilului marelui poet. Nu știm ce ne lovește mai tare: bășina de text cu trimiteri la "fiara din el" care se contopește cu gospodinele lipsite de sex cititorii săi, sau poza de bad boy, lipsită de naturalețe, prin care nea Tucă încearcă să pompeze puțin testosteron în imaginea sa plină de sirop, cu rădăcini în zona disfuncției erectile. 

Ok, trecem din abstract în concret și încercăm să descoperim ce-a vrut să spună autorul.
Au înflorit teii în oraș
Lăsaţi seringile, băieţi,
veniţi să prizaţi direct,
fără bani, fără socoteală,
pe aici, prin oraş, au înflorit teii,
avem alei şi bulevarde întregi
unde puteţi să intraţi în transă
fără amfetamine,
puteţi să vă întindeţi pe o bancă,
perfuzia e direct cu cerul,
în oraş au înflorit teii,
Banal, penibil, fără niciun dumnezeu. Autorul, îmbătat fiind de mirosul de tei care se revarsă peste oraș, îi îndeamnă pe drogați să nu mai tragă pe nas și prin venă, ci să vină să miroasă teiul de pe străzi. Eu îi îndemn, așa cum am făcut-o și în titlul acestui articol, să înlocuiască narcoticele cu poeziile lui Tucă. Next.
Îmi place mult de tot agenda ta,
Nici ăștia de la UNICEF, ONU și NATO
N-o au atât de încărcată, de plină
Simpozioanele toate ar putea încăpea în ea
 Am scris ceva de genul ăsta când eram la grădiniță. Și pentru asta m-au dat afară.
Colecist 
Crizele mele de bilă
Nu secretă venin,
Ci poezie
.
Lua-m-ar criza de bilă dacă asta e poezie, arogant lipsit de talent ce ești. Cum ar spune ardeleanul, te doare bila...
Iubire
Cât timp există iubire totul e posibil, când nu mai există iubire orice e posibil.
După cum spunea un prieten, uite logică și exprimare de Caracal aici. Adicătelea, vrea el să spună, când e cu iubire, dom'le, poți cuceri lumea, dar când nu mai e iubire (vorba unui talent adevărat, Marin Preda, preluată apoi de către acel taur păros numit Gheorghe Gheorghiu) se pot întâmpla nasoale. Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Cam asta vrea să spună și pseudo-filozoful Tucă, numa' că-i iese prost. Dacă înlocuiești în fraza aia "totul" cu "orice" și viceversa, dai peste același drac.

Iar acum vă rog să vă concentrați. Inspirați adânc, goliți-vă mintea de orice input din exterior, așezați-vă în poziția lotus cu palmele orientate către cer și lăsați-vă loviți de profunzimea acestor versuri:
Hamsia străluceşte în soare,
albastră-argintie
înainte de a ajunge pe plită,
neagră-ruginie,
Așa ceva?! Seriously. Ți se răsucesc hamsiile în stomac și te ia durerea de dinți când vezi ce-i flatulează mintea ăstuia. Pesemne sunt eu vreun idiot sinistru care nu prinde sensul metaforei. Sau poate că nu. Parcă-l văd pe prostălăul Mihai Gâdea cum se udă citind inepțiile astea și cum le parcurge grav, cu un degețel la tâmplă și cu buzițele ușor țuguiate.

Poet prolific deja, care nu poate sta departe de peniță, Tucă a scris zilele astea un text și pentru aniversarea celor 20 de ani ai ziarului Scânteia Jurnalul Național. Uite-l colea. Lăsând la o parte patetismele și toate acele cuvinte care nu spun și nu transmit nimic, mi-a plăcut foarte mult asta:
ce-aș putea să vă lăsăm decât ce v-am dat și am fost până acum
AȘ putea să vă LĂSĂM? Oooo, e bună asta, maestre! Bună de tot. La fel de bună ca idioțenia de text pe care o ai chiar și acum (efectiv incredibil, eu acum un an semnalam asta) pe blogul tău personal
Aşadar, imbecilizarea poporului român continuă. Fără drept de apel, fără recurs, fără alternativă. Dintotdeauna. Prin manelizare, tabloidizare şi imbecilizare.
După cum puteți vedea, în opinia gânditorului și poetului caracalean, imbecilizarea se face prin imbecilizare. Pe el oare cine și cum l-a imbecilizat? Cu siguranță prin imbecilizare i-a făcut-o. Jurnalist și redactor-șef al celui mai tare ziar quality din țară zici, ha? Fi-ne-ar starea a dracu' să ne fie.

Lăsând miștourile la o parte și devenind un pic serioși, este nesănătos, disfuncțional și chiar insalubru, din punct de vedere artistic și literar, faptul că o persoană publică defechează în online texte care nu au nicio valoare, platitudini la care pun botul ușor impresionabilii lipsiți de repere și de un minim de cultură. Nici măcar la rangul de masturbare intelectuală nu se pot ridica poeziile lui Tucă; are și tipul ăsta de onanism mândria lui.

Apropo, Tucă i-a scris o poezie și lu' tac'su. Ești cel mai tare, maestre! Ține-o tot așa! Mai ai puțin și-l dai jos pe Tudor Chirilă de pe soclul pe care l-au ridicat fecioarele cărora nu le-a mijit încă părul pubian.