Friday, 15 March 2013

Taximetristul: Cea mai infectă specie prestatoare de servicii

Mă refer doar la ăștia din sud (Prahova, București), pentru că vreme de 3 ani cât am stat în Cluj nu țin minte să fi dat peste 2-3 taximetriști cărora să la pot reproșa ceva. Acolo era cu totul altceva. Aici însă, în București, specia asta este extrem de insalubră, la propriu și la figurat. 

Evident că nu o să mă apuc acum să enumăr chestiile știute de toată lumea care a mers cel puțin o dată cu un taxi prin capitală. Iar astea sunt doar probleme de formă, cele de fond fiind chiar mai grave, la nivel organizațional și mai nou chiar demascate prin presă. Avem de a face cu o adevărată mafie, nu-s dubii. O să povestesc însă două întâmplări recente și la final vă adresez o întrebare.

Aseară am luat un taxi ca să ies în oraș. N-am apucat să mă așez bine pe scaun că șoferul deja povestea diverse și scăpa pule care încotro. Pula lui în sus, pula lui în jos. Nu-s nici pe departe o mironisiță, îmi bag și-mi scot și eu destule, dar (pula mea) nu mi se pare deloc în regulă să ai un astfel de limbaj cu un client. Este total lipsit de profesionalism. Nu suntem atât de intimi și nu ne tragem de bretele încât să-ți ascult pulele cu nonșalanță. Sunt eu cumva prea old school sau ce? Mi-a plăcut însă că, atunci când am preluat o domniță pe traseu, a tăcut omul. Pulele au dispărut. Măcar e galant cu femeile!

Și mai luați una. Acum câteva zile, o prietenă se arăta oripilată pe Facebook că taximetristul în mașina căruia se afla s-a bășit. Da, amigos, s-a bășit. Apoi a deschis geamul (finuț aici, e de apreciat - dacă era cu adevărat bulangiu lăsa geamul închis). Culmea e că această prietenă o mai pățise o dată așa. Și chiar mie mi s-a întâmplat în urmă cu mai multe luni, singurele motive pentru care nu m-am dat jos în acel moment din taxi fiind faptul că eram în drum spre aeroport și pierdeam avionul, plus acela că deja mă aflam pe DN1 și aș fi rămas cam in the middle of nowhere. De mare finețe și șoferul meu: a deschis geamul după! Respect, ce mai.

Ok. Povești enervante sau de-a dreptul oribile despre acești muiști ordinari sunt cu nemiluita. Întrebarea este cum răspundem unor astfel de măgării? Cel mai simplu e să îi ceri să oprească și să te dai jos. În orice caz, evitați conflictele care pot degenera, pentru că ăștia sunt întotdeauna în haită. Să faci reclamație după, hm, nu știu cât de simplu și eficient ar fi. Și nu lăsați niciodată bacșiș unui astfel de cimpanzeu, nici măcar 50 de bani. Bacșișul se câștigă pe merit.

Până una alta la taxi nu poți renunța. Sau ai putea, dacă ai mașină și nu bei niciodată. Eu unul merg cu taxi-ul doar dacă am (sau urmează să am) booze la bord. Culmea e că îmi place să fiu condus noaptea prin oraș și să-mi las gândurile să zboare, dar asta doar rareori se poate întâmpla, pentru că sunt poluat fonic, olfactiv sau vizual cu tot felul de mizerii.