Monday, 21 January 2013

Fascinație

Noaptea îmi place să mă pierd în luminile orașelor, fie numai la un nivel pur mental. E ceva acolo, care mă liniștește și totodată îmi face mintea să zburde. O întrebare, un răspuns, o idee, o speranță. Acceptare.

Fie că privesc cum răsare luna din balconul meu din Titan, fie că sunt într-un skyscraper new-yorkez, într-un balcon pe malul Dunării, în vârful Feleacului, printre ruinele romane, pe o faleză a Rivierei Franceze sau într-o croazieră nocturnă pe Sena, mereu identific ceva în acei licurici. E ca un mic Crăciun în fiecare seară.

Orașul pulsează în liniștea aia și, dacă ești atent, identifici întotdeauna un vuiet în depărtare, ca și cum urbanul ar încerca să-ți vorbească. Se spune că noaptea ești cuprins de cele mai negre gânduri, dar de la o vreme pentru mine este exact invers. Indiferent unde și cu cine sunt, dă-mi o noapte măcar și o priveliște cât mai largă. Eventual și o sticlă de vin. Muzica mi-o aleg singur, în cazul în care nu-mi cântă deja în cap. Restul se rezolvă de la sine.