Thursday, 27 December 2012

2012 și atât

Am tot încercat să găsesc un titlu acestei mici restrospective care urmează, dar nu prea pot. Anul care tocmai se încheie este cu greu definibil sau încadrabil. Dar acest lucru contează mult prea puțin. Cu adevărat importante sunt schimbările pe care 2012 le-a adus în viața mea, unele deloc neglijabile. Pot spune că mi-am schimbat atât părul, cât și năravurile în timp ce am făcut câteva pariuri inspirate.

Începutul de an a fost destul de nasol, așa cum sunt mai toate. Atacurile de panică pe care le experimentasem în 2007 mi-au revenit, într-o altă formă dar la fel de urâte. Știam cu ce se mănâncă și am scăpat rapid de ele. În acea perioadă am început să scriu foarte mult pe latura spirituală. Am trecut repede prin primăvară, apoi am trăit o vară intensă și foarte surprinzătoare. M-am îndrăgostit iremediabil de Budapesta, pe care am vizitat-o de două ori în patru luni.

Nici prin cap nu-mi dădea că voi părăsi Clujul, dar uite că am făcut-o. Am simțit că orașul era consumat pentru mine și oricât de mult îl iubeam, asta nu mai era de ajuns. Așa că mi-am strâns bocceluța și m-am întors la București, simplu, fără regrete sau bătăi de cap. Mi-am revăzut vechi prieteni și am rămas cu senzația că pur și simplu m-am mutat din Berceni în Titan, fără să fi trecut prin Cluj vreme de 3 ani. Să nu cumva să se înțeleagă însă că regret acea perioadă - nici vorbă! Tot ce am spus despre minunatul Cluj rămâne valabil.

A urmat o perioadă destul de confuză și amorțită. Zinic mă împrieteneam cu trei sticle de bere și/sau una de vin. Deși am depășit-o de ceva vreme deja și mă bucur c-am făcut asta, cred că acea bucată de timp m-a schimbat. În bine. A fost vara mea indiană. Am început să scriu mai rar pe blog și să vorbesc mai mult cu mine însumi. De la 50-60 articole lunare am ajuns la o medie de numai 10. Destul de drastică scăderea, aș zice. Dar mai degrabă benefică.

Articolele satirice (nu știu dacă le duceți lipsa, apropo) s-au evaporat practic de pe acest blog. Erau vremuri când scriam și 2-3/zi, însă din vară și până acum am publicat doar vreo 3-4 în total. Am devenit mai detensionat, mai sobru și mai cerebral. Cel puțin asta cred despre mine. Mi-am asumat mai multe lucruri și am învățat să mă împac cu altele. Am lucrat tot mai mult la perspectivă, mi-am schimbat unghiurile din care priveam situațiile, am învățat să trag la poartă la momentul potrivit, indiferent de poziția în care eram și să obțin maximul posibil în funcție de resursele disponibile.

A început să mi se rupă total de politică și de alte chestii care mă încărcau negativ. La tv am început să mă uit tot mai puțin. Probabil ați remarcat că nu am publicat absolut nimic despre alegerile parlamentare din urmă cu 3 săptămâni (asta ca să dau doar un exemplu).

Nu sunt obișnuit să pierd definitiv ființe dragi, dar momentele astea sunt inevitabile. În toamnă am avut parte de unul dintre ele. L-am acceptat și am mers mai departe.

Schimbarea carierei a contat foarte mult de asemenea. Nu sunt economist; de fapt n-am fost niciodată. În ianuarie m-am înscris la un curs de coaching, iar spre sfârșitul anului am ajuns să lucrez chiar pentru cei care-mi oferă cursul. Sunt student support admin & course advisor într-o firmă care se dezvoltă tot mai mult aici în România. Am un program flexibil, lucrez de acasă și nu trebuie să semnez nicio condică. Foarte curând voi începe să profesez și coaching.

În 2012 am cunoscut câteva ființe care au ajuns să însemne foarte mult pentru mine. Acesta este un alt aspect care colorează foarte frumos bisectul ce tocmai se încheie. Și nu este nevoie să adaug nimic altceva, cu atât mai puțin să dau nume. Dacă sughițați e bine și altceva nu contează (glumesc dară, știți că nu-s câtuși de puțin superstițios). Calitatea umană din jurul meu este foarte importantă. You guys rule. Cel puțin pentru mine, că doar trăim într-o lume 100% relativă.

Voi încheia tot cu latura turistică. Oricum ordinea a fost aleatoare. În toamnă am vizitat Londra pentru prima dată, iar cele două articole scrise din Anglia (ăsta și mai ales ăsta) au prins foarte bine la public. Dar oricum o dau, tot Budapesta este orașul care încă mi se reflectă în ochelarii de soare...