Tuesday, 27 November 2012

Imagining Budapest, by Billy Collins

Am dat peste un poem scris de acest autor american. Există mai multe chestii mișto în această scriere a lui: menționează Budapesta abia la final, realizezi că de fapt nici n-a fost acolo și, poate cea mai faină treabă, trezește cumva călătorul din tine. Probabil că pentru autor nu-i vorba de Budapesta sau de vreun oraș anume, ci pur și simplu despre el, cel care încearcă să scrie, despre inspirație and shit. Dar pentru mine, călătorul, poemul este despre Budapesta. Voi ce oraș străin vă imaginați când vă lăsați gândurile să zboare?

 
"My pen moves along the page like the snout of a strange animal, shaped like a human arm and dressed in the sleeve of a loose green sweater. I watch it sniffing the paper ceaselessly, intent as any forager that has nothing on its mind but the grubs and insects that will allow it to live another day. It wants only to be here tomorrow, dressed perhaps in a sleeve of a plaid shirt, nose pressed against the page, writing a few more dutiful lines while I gaze out the window and imagine Budapest, or some other city where I have never been."