Friday, 9 November 2012

Charades

Zilele astea am scris un cântec, după mai multe încercări făcute în ultimele luni, niciuna finalizată. Charades este moody, ca tranziția de la vară la iarnă, în anotimpul melancoliei și al întrebărilor fără răspuns, atunci când uităm că liniștea mentală depinde de fapt numai de noi și de nimeni și nimic exterior nouă. La final există un optimistic twist, ca atunci când acceptăm ceea ce viața ne oferă și nu mai micționăm contra vântului. Am scris aceste versuri mie însumi, deși am folosit persoana a II-a; e ca atunci când îți vorbești în oglindă și vezi ce obiectivă și înțeleaptă e acea reflecție a ta (apropo, vă recomand acest exercițiu). 

Cam atât la capitolul storytellers. În altă ordine de idei, aceasta a fost ultima mea prosteală cu o chitară în mână, pentru ceva vreme. Mă refer strict la covers și la ce mai născocesc eu, the pseudo-artist who dies hard, care apoi le postează în vreo 3-4 medii virtuale. E de ajuns. Mai bine ne vedem din nou într-o zi, cine știe, prin vreun pub, cu coarde noi și sunet amplificat prin stație, cu un microfon în față și tot tacâmul, pentru o interacțiune live. Thanks for listening.

CHARADES

Silence takes its toll like snow in cold December
Stretching your blue thoughts as far as you remember

You're looking for some answers
That might save your soul
You're searching for some peace
Of someone else's mind

Some city on a river still shines back in your shades
Like heat in late July, like hard to guess charades

Don't kill this moment
At the break of dawn
It smells like winter
It feels like home

Don't kill this moment
It's all you've got
That someone might be lost
I hope you're not