Saturday, 20 October 2012

Cum stați cu romgleza?

O fostă prietenă mă întreba, când mai scăpam cuvinte în ingliș, de ce nu le spun în română. Era o întrebare pertinentă la care nu aveam un răspuns prea inteligent. Romgleza a devenit o caracteristică pregnantă în cercul meu de cunoștințe. Și eu o folosesc foarte des. E bine, e rău? Habar n-am. Probabil că nu e politically correct (ups, romgleză!) dar eu unul nu-s ipocrit și nu cred că voi face vreodată eforturi pentru a vorbi 100% în română.

Eu nu suport limba română. Am spus asta articulat, cu subiect și predicat, săptămâna trecută în Oxfordshire, unor britanice. Le-am explicat și de ce. De altfel vă explicam și vouă asta, acum vreo 4 ani (vă invit să recitiți articolul). O colegă româncă s-a ofuscat și mi-a zis că n-am voie să afirm așa ceva în fața unor străini, apoi a dat-o în ceva patriotisme. Însă dacă nu suport limba română asta nu înseamnă că nu încerc s-o vorbesc și s-o scriu perfect. Sunt un mic grammar nazi (ups, iar romgleză!) atât cu româna cât și cu engleza și disper atunci când fac vreo greșeală.

Revenind la patriotisme sau la ideea de a nu amesteca limbile din considerente pur lingvistice, aleg să nu-mi mai prind cravata în astfel de chestii și să nu mă mai împiedic de aceste principii într-o lume tot mai globalizată, în care comunicarea este vitală. Nu spun că e bine așa cum fac eu, e doar o opțiune personală și mă refer strict la a folosi romgleza în discuțiile casual (ups, iar romgleză!), cu prietenii, colegii și rudele. E cool, frate! Nu-i așa că unele expresii vă vin mult mai ușor în engleză? Nu-i așa că ele sună chiar mai frumos așa? Păi dacă așa vi se pare, dați-o pe romgleză în continuare! I mean, wtf (asta a fost doar engleză!). Dar atenție! Dacă nu sunteți așa stăpâni pe limba asta (sau pe oricare limbă străină doriți să folosiți), mai bine renunțați, pentru că erorile repetate sunt ridicole. Hai, la repezeală mai scăpăm o dumiță (pe care o putem oricând corecta), dar dacă aceste lucruri se repetă, mai bine rămâi cu limba română.

Voi cum vă poziționați față de romgleză și cât de des o folosiți? Come on, tell me! E o plăcere vinovată sau pur și simplu, așa cum spunea o italiancă extrem de simpatică pe care am cunoscut-o în Anglia, you don't care a fuck? E vreunul pe aici care nu o scapă niciodată în ingliș? Speak now or forever hold your peace!