Thursday, 13 September 2012

Evitați pe cât posibil ghișeele RCS&RDS. Pericol de atac cerebral.

Am fost azi la RDS, în Auchan Titan, pentru a-mi plăti factura, dar și pentru a face o încercare (a 3-a) de a-mi lua stick-ul de internet care mi se cuvine conform noului contract. Da, mai fusesem de 2 ori pentru asta și nu am avut răbdare să aștept. Se pare că a-ți rezolva problemele la RDS reprezintă un adevărat test al nervilor. Auzisem de la alții, între timp m-am convins singur.

După cum spuneam, mai dădusem de două ori pe acolo, ocazii cu care am constatat că fiecare client care ajunge la domnița din spatele biroului stă acolo minim 10-15 minute. Așadar dacă ajungi la coadă și ai maxim 3 oameni în față, mai bine te cari și faci altceva cu timpul tău. Azi erau doar 2 oameni în fața mea și, plin de entuziasm, m-am pus să aștept. Până mi-a venit rândul m-am bucurat de tot display-ul meltenesc de care aș fi putut avea parte: oameni cu copii gălăgioși, bătrânei derutați care se băgau în față să întrebe diverse, un cetățean care vorbea TARE le telefon până când a fost rugat insistent de o angajată să iasă afară, discuții în contradictoriu, fețe sictirite ale personalului și, the best of, un moșuleț care se credea șugubăț, fiind implicit prea vorbăreț, aflat la o altă coadă. 

Ajunsese în față și începuse s-o agaseze pe angajata RDS cu tot felul de întrebări tâmpite, printre care strecura și "glume". Oamenii din spatele lui, aflați la rând, deja roteau ochii în cap. Într-un final, tipa îl rezolvă pe bătrânel, sperând că a scăpat, dar el nici gând să se ridice de pe scaun. În momentul ăla, deși repet, omul nu se afla în fața mea și nu pe mine mă reținea, am avut fantezia cum că mă duc și îi fut un picior în cap. Așa sec, fără cuvinte. Ăia din spatele lui aveau probabil același tip de fantasme, dar s-au rezumat la a-i spune că "e o coadă aici!", la care moșul a filozofat: "O coadă? Eu văd oameni!". Mamă, ne-a spart. În fine, se ridică și pleacă, nu înainte de a saluta toate funcționarele de acolo, respectivele debordând de încântare, desigur. 

Ajung și eu în față și spun că am venit pentru stick. "Ah, stick-urile s-au terminat ieri. O să mai aducem, încercați în altă zi" / "Să mori tu!" Și i-am executat și dânsei un mawashi geri, desigur, tot în gând. Zic hai să plătesc măcar nenorocita de factură. Mă duc la ghișeul respectiv, scot o hârtie de 50 de lei, dar n-avea să-mi dea restul. Deja era prea mult dacă îi mai futeam o bucată și ăsteia, fie și numai fantasmând. Până la urmă mi-a oprit nu știu ce căcat de plată pentru luna următoare și s-a rezolvat cazul. 

Așadar, cu ce m-am ales după trei vizite la RDS? Nervi sparți, no fuckin' stick și o factură plătită plus alta în avans. Sublim. Ah, și cu senzația tot mai acută că populația acestui cartier este foarte bătrână, la propriu și la figurat.