Saturday, 1 September 2012

După 3 săptămâni în București

Mi s-au cerut țigări pe stradă mai mult decât în 3 ani de Cluj. Sunt mai mulți nebuni care vorbesc singuri pe străzi și homleși. În blocul în care locuiesc sunt foarte mulți pensionari de la 75-80 de ani în sus, lucru un pic deprimant, mai ales ca la Cluj stăteam într-un bloc plin de studenți și studente care arătau într-un mare fel. Practic media de vârsta a vecinilor mei a crescut cu câțiva zeci de ani.

Din balcon, o lună plină nedreptățită de calitatea pozei
Am fost de multe ori în Centrul Vechi, pentru că acolo mă cheamă toți. E mișto, nu zic, dar aș vrea să umblu aiurea prin cartiere, parcuri, să stau la o terasă de lângă un bloc, chestii din astea. În fostul parc IOR (actualmente Cuza) mă plimb des. Arată bine, dar până penetrezi zona cu adevărat amenajată străbați o lungă alee oribilă, plină de jeguri și fără lumini (mă refer la zona de unde vin eu, stau la 10 minute de parc).

Minunații cățeluși maidanezi latră noaptea și uneori nu pot dormi din cauza lor. E drept, impresia generală e că în București nu mai par a fi atât de mulți. Am fost inițiat în deliciile celebrei șaormerii Dristor, care înțeleg că s-a mutat recent în zona Budapesta (fac ce fac și tot la Budapesta ajung). Și asta în plină noapte. Adevărul e că eu n-am mâncat, doar m-am uitat. Foarte mulți bucureșteni "trăiesc sănătos" la ora aia.

Nici acum nu m-am obișnuit cu imaginea pe care o am seara din balcon, în sensul că-mi place. Îmi lasă gândurile să zburde. Conduc mai mult decât o făceam în Cluj, evident. Mi-am reamintit că aici ești claxonat de pe culoare galbenă, în timp ce în Ardeal te lăsau în pace și dacă ți se oprea motorul la stop. În orice caz, important e că am atât de lucru cât și de studiu. Plus că, deși poate părea paradoxal pentru unii, nu-mi lipsește Clujul.