Saturday, 25 August 2012

În arșița nopții

Luminile de la marginea orașului pulsează la orizont, perfect asortate cu muzica din căști. După ultimul pahar de vin băut în balcon mă retrag în patul venit ca o binecuvântare, în urma celor 7 ani în care am dormit pe canapele. Prin ușa de la balcon larg deschisă văd cerul înstelat de la răsărit, iar ventilatorul îmi trimite valuri sporadice de răcoare, ca într-un film din anii '80. Paradoxal, traficul mă liniștește și mă face să adorm mai repede. Și mai paradoxal, deși îmi trec 1000 de gânduri prin cap, dorm foarte foarte bine. Sunt ultimele zvâcniri disperate ale acestei veri de neuitat.