Tuesday, 3 July 2012

Ziua în care mi-am pierdut respectul pentru Marius Tucă

Azi s-a întâmplat. Când am văzut cum arată prima pagină din Scânteia Jurnalul Național. Desigur știți deja despre ce este vorba, e plin netul de reacții. Eu avertizez de ceva vreme (ultima oară chiar ieri am făcut-o) că acest trust Intact devine tot mai periculos. 

Cum e să latri cu spume la gură la toți ăia care nu-s de acord cu tine și să-i numești băsiști propagandiști, în timp ce tu faci o propagandă fățișă PSD-ului? Păi dacă e așa, dacă nu pot exista decât două tabere mari și late, atunci eu mă declar băsist convins! Ce să fiu altceva, pesedist? Fan Năstase? Schizofrenic paranoic care-l acuză pe Băsescu de tot și de toate, chiar și acum când USL-ul a preluat puterea? Susținătorul unui partid care-l are președinte de onoare pe Iliescu, care a chemat minerii să facă prăpăd în București apoi le-a mulțumit? Ipocrit abject ca ăia de la Latrina 3, despre care am vorbit de atâtea ori? Oricum, despre "cât de băsist" sunt, am detaliat în ianuarie.

Mai nou și Marius Tucă o comite tot mai grav cu al său ziar. Azi a derapat foarte periculos. Îmi plăcea de el, îl urmăream în anii '90 și la începutul anilor 2000. Dar este inadmisibil să pună o astfel de copertă. Iar în condițiile date este cel puțin grotesc acel citat cu care epatează pe al său site:

"Aşadar, imbecilizarea poporului român continuă. Fără drept de apel, fără recurs, fără alternativă. Dintotdeauna. Prin manelizare, tabloidizare şi imbecilizare. Autorii trebuie să dispară, urmează era colectivizării informatizate, epoca nickname-urilor, secolul nimănui, evul lui neica-nimeni".

Păi exact asta faceți voi, ipocriților. Imbecilizați poporul, cu televizorul, radioul și hârtia. Înțeleg că Marius Tucă însuși a slobozit acel text profund, din moment ce nu este menționat autorul. Oare nu i se pare că sună ceva stupid acolo (lăsând la o parte ipocrizia semnalată de mine mai sus)? Păi, analizând așa ca la clasa a 5-a, înțeleg că imbecilizarea se face prin...imbecilizare. Aha. Adânc, adânc de tot. Bravos, dom'le, director de ziar și mare jurnalist ce ești tu. Combați bine, carevasăzică!

Marius Tucă este directorul ziarului Jurnalul, iar finuțul și verticalul Ciutacu unul dintre cei patru redactori-șefi.

Lucian Mândruță a postat acest text pe Facebook, vă invit să-l citiți:

"L-am vazut pe A. Nastase comparat cu detinutii politici din anii 50. Cateva deosebiri, pentru cei care nu stiu istorie: 
In anii 50, puscaria venea intr-o noapte, nu dupa 8 ani de procese, cu avocati, amanari si termene. 
In anii 50, familia putea fi si ea arestata, sub delicte inchipuite, nu invitata la televizor sau la interviu in Scanteia in apararea ta.
In anii 50 erai intai arestat si dupa aia judecat. Avocatii buni erau si ei arestati de mult, judecatorii erau de meserie politruci, iar argumentele tale tratate ca nule, asa ca procesul te condamna intotdeauna. Azi, din 100 trimisi de DNA in judecata, 99 scapa din lipsa de probe. Nu exista asa ceva atunci!
In anii 50, detinutul era infometat, batut, lipsit de tratamente medicale. Pentru ca sistemul isi dorea ca el sa moara. Asa ceva e de neimaginat acum.
In anii 50, un singur partid era la putere. Restul erau la puscarie, nu doar cu lideri, dar si cu membri simpli! Nu existau traseisti, decat intre Aiud si Gherla.
In anii 50, detinutii politici erau acolo pentru acuzatii politice, nu economice. Maniu n-a fost niciodata acuzat pentru ca avea casa mare sau pentru ca stransese bani pentru partid. 
Exista insa un singur lucru comun: in anii 50, ca si acum, presa comunista nu avea in nici un fel simtul ridicolului. La fel si cititorii ei."