Wednesday, 13 June 2012

Stima de sine (self-esteem)

E a treia săptămână la rând când sunt rugat să scriu pe o anume temă și mărturisesc că-mi place asta. Aștept mereu idei de la voi. Despre self-esteem nu am multe de spus (e drept că la fel spuneam și săptămâna trecută despre iertare și am constatat în timp ce scriam că-mi tot veneau idei). 

Se spune că stima de sine este formată din două componente: credințe și emoții. Depre prima dintre ele am mai vorbit; este extrem de importantă. Emoțiile sunt practic o consecință a credințelor, în general vorbind, iar în cazul stimei de sine vorbim despre emoții cum ar fi rușinea, mândria, invidia, dezamăgirea sau triumful. Self-esteem-ul nu este altceva decât felul în care o persoană se simte cu ea însăși după ce se autoevaluează, mai mult sau mai puțin conștient.

Ca în orice chestie, trebuie să găsim un echilibru care ne avantajează. Prea multă stimă de sine ne poate face nu doar aroganți, dar și incapabili să învățăm din greșeli. Pe de altă parte, un self-esteem de nivel scăzut nu e recomandat câtuși de puțin, putând duce chiar la depresii (există cazuri celebre chiar și printre vedetele pe care unii dintre noi le invidiază, vezi exemplul Robbie Williams). Eu recomand iertare de sine, așa cum povesteam săptămâna trecută, apoi încredere și apreciere. Simte-te bine cu tine însuți, lasă modestia acasă sau folosește-o doar când ea este impusă de conjunctură și de relațiile sociale, dar niciodată nu fi modest la nivelul mental. Nu te subestima. Ce emani din interior se reflectă în exterior - așa te percep cei din jur și modelezi corespunzător evenimentele care apar în viața ta.

Chiar când redactam postarea pe care o citiți, Mihai Stănescu (coach renumit) a postat pe Facebook acest articol. Ia să vedem dacă self-esteem-ul vă permite să faceți măcar o parte dintre afirmațiile de acolo. Cu încredere totală, altfel vă pierdeți vremea. De ce nu v-ar permite stima de sine să afirmați acele lucruri? Nu știu, poate vă simțiți prost cu voi înșivă să apelați la astfel de instrumente motivaționale. Sau poate vă considerați prea buni pentru "prostioarele astea New Age". Ar fi o eroare; așa cum am mai spus new-agers au fost mulți, începând cu filozofii antici și cu Isus. Despre aceleași principii vorbeau și ei.

O s-o rog pe sorella să completeze acest articol dacă are idei noi, ea fiind psiholog în devenire.