Thursday, 7 June 2012

Mai mult decât fotbal: începe Euro 2012

Mâine pornește la drum un nou turneu final. Verile bărbaților sunt mai frumoase din doi în doi ani, când ne delectăm fie cu un Euro, fie cu un Mondial. Lăsând la o parte plăcerea de a urmări fotbal, meciurile văzute la terase, chibițăreala de pe rețelele de socializare și cea făcută cu o bere în față, asortată cu alune, chips sau sticks, emisiunile dedicate evenimentului și ziarele răsfoite, jocurile video FIFA și PES care deja au lansat patch-uri cu Euro, pentru mine un turneu final înseamnă și o întoarcere la copilărie. 

Mi-e greu să explic acest feeling, dar uite că recent a făcut-o foarte bine Gabriel Berceanu, editorialist GSP. Citez:
"Pe 8 iunie începe Euro 2012: voi face totul să simt cumva copilăria turneelor finale. Am nevoie de subiectivism, să mă întorc sub bolta de viță-de-vie a bunicilor și să mă bucur pentru Polonia sau Croația. 
Visez la o finală Olanda-Croația, aștept prăbușirile Italiei și Franței cu o nerăbdare răutăcioasă și neacoperită. După Liga 1, Barca vs Real, City vs United, fac orice să redevin seara puștiul din curtea bunicilor, urmărind la un televizor vechi, sub bolta de viță-de-vie, un turneu final. Am început să colecționez și abțibildurile cu jucători!"
Excelent!  Care dintre voi nu s-a regăsit în textul acesta și nu a călătorit înapoi în timp? Apropo, surprizele și abțibildurile pe care le colecționam vi le amintiți? Final, Cin Cin? Uite că până și marele Xavi își aduce aminte

Rememorez cu mare plăcere Italia Novanta, Euro '92 din Suedia (cu marea surpriză numită Danemarca), World Cup '94 și '98, nopțile nedormite sau diminețile extrem de inedite de la Mondialul asiatic din 2002, când se dădeau meciuri la 9.00 dimineața, Euro 2004 din Portugalia (cu marea surpriză numită Grecia).  De fapt ce spun eu aici, îmi aduc aminte vag și Mondialul mexican al lui Maradona, văzut la bulgari, dar mai ales Euro '88, când Gullit și Van Basten au făcut legea. Asociez turneele finale și cu pizza și înghețata făcute de mama, dar mai ales cu verile câmpinene, când băteam mingea în curte, între blocuri sau la liceul din cartier și încercam să imităm vedetele pe care le vedeam la televizor. Meciurile noastre se terminau subit când se făcea ora la care începeau alea adevărate, de la televizor, așa că fugeam repede în casă să nu ratăm nimic.

În 1990 m-a dus bunica la niște rude din Câmpina pentru a vedea color finala Mondialului italian. Noi aveam tv-uri alb-negru. Abia în timpul campionatului european din 1992 ne-am luat televizoare noi (atât la Câmpina cât și la Ploiești) și nu uit ce ireal mi se părea atunci să văd meciuri color la tv. Pentru cei mai tineri poate e mei greu de înțeles. 20 de ani mai târziu cred că voi opta pentru a vedea meciurile online, doar pentru a evita comentariul insipid al celor de la TVR, care omoară pasiunea. 

Surprize Final și Cin Cin, pe care le colecționam în perioada '90-'94
Marile favorite la Euro 2012 par a fi Spania, Olanda și Germania, dar cred că niciuna dintre ele nu va câștiga, asta deși sunt marele suporter al Spaniei. De ce țin cu ei? Pentru că m-au fascinat la ultimele mari două turnee, pe care le-au câștigat, iar dacă nu mă înșel ar fi o premieră istorică să-l câștige pe al treilea la rând. Pentru că îmi place fotbalul și spiritul latin, sunt fan tiki-taka și pentru că țin cu Barça, care dă mulți jucători la națională (păcat că Puyol și Villa sunt accidentați și nu fac parte din lot). Și chiar și pentru faptul că am prieteni în Catalunia, Aragon și Valencia.  Yo soy de la Roja! Vă recomand articolul lui Niculescu, care analizează șansele Spaniei la acest Euro. 

Iar la final nu vă las cu imnul turneului final din acest an (pe care vi l-am arătat), ci prefer să aleg cel mai frumos imn auzit vreodată la o asfel de competiție: cel de la Italia Novanta. Nopți magice să avem și luna asta!

Gianna Nannini & Edoardo Bennato - NOTTI MAGICHE