Wednesday, 20 June 2012

Liberul arbitru. Cât de liberi suntem de fapt?

Altfel spus, cât de liber este de fapt acest liber arbitru? Discuția este foarte complexă și poate fi purtată la un nivel spiritual, religios, filozofic sau chiar sociologic. O definiție simplă ar spune că liberul arbitru este abilitatea de a lua orice decizie dorești, fără constrângeri și fără a te teme de repercusiuni. Dar oare liberul arbitru propovăduit de religii nu ne spune că ardem în iad dacă nu trăim într-un anumit fel? Adică, liber liber, dar nu prea.

Iată ce a postat foarte recent Neale Donald Walsch:

"The elimination of the human invention of “hell and damnation” gives humanity Free Will that truly is free - as opposed to a form of Free Will that is counterfeit. For Free Will is not “free” at all if any choice other than What God Wants is punishable by horrid and everlasting damnation."

Când vă eliberați de teama Satanei, a Iadului și a chinurilor veșnice (noțiuni inventate de Biserică pentru a manipula prin frică), abia atunci puteți folosi cu adevărat liberul arbitru. Adevărata libertate de alegere nu presupune o pedeapsă dacă dintre A și B alegi B. Ăsta nu mai e liber arbitru. Universul (sau Dumnezeu, mereu vă sfătuiesc să puneți egal între aceste noțiuni) nu ne testează pentru a vedea cine merită să ajungă în Rai. Liberul arbitru nu e o probă pe care trebuie s-o treci pentru a intra în grațiile divine, ci reprezintă o pură manifestare a divinității individualizate care este în fiecare dintre noi.

Așa cum spuneam la început, există multe planuri în care putem analiza liberul arbitru. Eu m-am referit la cel spiritual / religios. La nivelul fizic al existenței noastre de zi cu zi, poți alege de exemplu să-i dai în cap unuia, dar în cazul ăsta ideal ar fi să existe repercusiuni ale acțiunii tale. Însă la un nivel absolut, spiritual, nu există bine și rău, prin urmare nu există nici pedepse sau condamnări veșnice.

Îmi spunea cineva odată că într-un fel a fost bine că Biserica a inventat aceste noțiuni, cum ar fi Iadul și condamnarea de la Dumnezeu, pentru că altfel ar fi fost haos și omenirea ar fi abuzat de acțiuni violente, abuzive și criminale. Hmm, poate nu neapărat. Uitați-va un pic ce e pe planetă în condițiile în care majoritatea religiilor vorbesc despre consecințe aspre în viața de apoi. Vi se pare că umanitatea, luată așa în ansamblu, e foarte temătoare și se abține de la crime, războaie, atentate și alte masacre? Mie nu, câtuși se puțin. Ba culmea, multe războaie se poartă chiar în numele lui Dumnezeu.

Vor mai trece foarte mulți ani până când ne vom ilumina și vom lăsă în urmă ideile după care ne ghidăm de milenii. Dar putem începe oricând, doar avem liber arbitru.