Thursday, 10 May 2012

Să-i spunem evenimentul perfect: Finala Europa League

Ieri am fost cu tata la finala de la București. Deși mă știți că-s pretențios și în ciuda unor mici bile negre acordate organizatorilor, ofer notă maximă evenimentului. Am fost foarte plăcut impresionat. Așteptam această finală de 3 ani, de când am vorbit pentru prima dată de ea.

Parcă toate au fost în favoarea noastră. Drumul de la Ploiești nu a fost aglomerat. Cangurul Costin ne-a dat o idee foarte bună de parking + acces la stadion, așa că i-am urmat sfatul și foarte bine am făcut. Am lăsat mașina lângă stadionul Dinamo, apoi am mers două stații cu metroul. Am avut timp și de o bere. În budă am dat peste 5 suporteri spanioli (pe bune că nu m-am prins dacă erau din Madrid sau Bilbao, aveau tricouri în dungile alb-roșii, specifice ambelor echipe). Erau haioși și se tot hlizeau, ba mi-au și spus ceva în spaniolă dar n-am înțeles.

Acesul la arenă: ca la teatru, fără îmbulzeală și nervi tociți. Arena în sine: magnifică! E mai frumoasă decât pare la TV sau în poze și mult mai abruptă. Pare a fi un mini Camp Nou cu acoperiș. Așezarea noastră: la tribuna I, pe ultimul rând (vezi poza), deși jur că am comandat bilete la peluză! Nu-mi explic minunea și nici nu mai contează. S-a văzut super de acolo (intrați aici pentru a vedea toate pozele făcute de noi ieri). Vremea: deși ploaia ne tot amenința, până la urmă a bătut în retragere.

Suporterii: superbi. Non-violenți și puși pe cântat. Mulți dintre ei nu mai erau la prima tinerețe. Am avut ocazia, după aproape 2 ani, să iau pe un stadion fularul primit de la Adriana. Festivitatea de deschidere: cu un mic iz comunist dar foarte fain concepută și executată. Prezentarea echipelor de start: absolut delicioasă, pe teren au apărut niște puști care s-au dispus exact în felul în care jucătorii urmau să se așeze în modulul tactic. Meciul în sine: spectaculos, cu goluri foarte frumos lucrate, dar cu bascii mult sub nivelul unei finaliste de Europa League. Acustica arenei: senzațională, mai ceva ca teatrul lui Epidaurus.

Puteți vedea golurile aici. Și pentru că la început am zis ceva și de bile negre, iată care au fost:

- prețurile foarte mari de la catering (oricum, oferta destul de variată)

- gafa acestui bou retardat (specifică și altor boi retardați care sunt atât de siniștrii în ignoranța lor încât nu sunt în stare să rețină în ce țară au aterizat - niciodată nu-mi voi putea explica acest fenomen). Noi nu eram încă pe stadion când s-a produs mizeria.

- gafa acestor boi retardați (din fericire rezolvată prompt și tot din fericire specifică stadioanelor din toată lumea, nu doar ăstora mioritice)

- gazonul poate prea ud (?) - am remarcat foarte des jucătorii alunecând de-a boulea, nu știu ce au spus comentatorii de la tv despre asta.

Una peste alta însă, pot spune că evenimentul a fost organizat foarte bine, ne-am simțit excelent și nu ne-am enervat nici măcar o dată, nu doar la stadion ci din momentul în care am intrat în București și până l-am părăsit. Timpi morți n-am avut mai deloc. Ne-a luat doar 70 de minute din momentul în care am ieșit de pe stadion până am ajuns în apartamentul din Ploiești. Și nici măcar maidanezi mulți n-am văzut, mânca-și-ar cozile reciproc!

P.S. Era să dau peste Esca în timp ce mă pregăteam să savurez un hot dog uriaș, cu muștar și ketchup. Dacă-i distrugeam bluza aș fi afectat oare desfășurătorul TV?