Wednesday, 30 May 2012

Cum stai cu răbdarea?

Recunosc că sunt în pană de inspirație pe latura asta spirituală din zilele de miercuri, acesta fiind și motivul pentru care săptămâna trecută n-am postat nimic pe temă. Pur și simplu n-am avut nicio idee și n-a fost bai, asta e, nu vreau să scriu de umplutură. Ieri sorella mi-a sugerat să scriu despre răbdare. Hai să pornesc eu discuția, apoi sunteți invitați să dezbatem împreună.

Consider că nu e cazul să filozofăm prea mult. În principiu răbdarea este o virtute, fără doar și poate. Știți sigur vorba aia, good things come to those who wait. Personal cred însă că la un moment dat răbdarea încetează să mai fie o virtute, iar asta se petrece în momentul în care aștepți lucruri care nu mai au șanse să se întâmple sau a căror posibilă întâmplare/realizare nu te-ar mai avantaja. De aceea trebuie să te adaptezi din mers și să alegi întotdeauna cel mai avantajos lucru pentru tine în acel moment.

Răbdarea adevărată înseamnă două lucruri: încredere totală în rezultatul final și indiferență față de momentul în care acel rezultat se va produce. Cu cât această indiferență e mai mare, cu atât rezultatele apar mai repede. De asta nu trebuie să te agiți, pentru că atunci când faci asta transmiți neîncredere și vei experimenta rezultate corespunzătoare. Pentru a avea rezultate dintre cele mai bune, nu-ți măsura răbdarea în timp, ci în felul în care te comporți în timp ce aștepți.

Răbdarea înseamnă și a privi întotdeauna imaginea de ansamblu, dincolo de aparențe. Când faci asta răbdarea poate veni automat, pentru că realizezi că totul se va așeza în locul potrivit la timpul potrivit. A avea răbdare poate echivala și cu siguranța că orice rezultat s-ar produce, el este pentru binele tău (dacă nu în realitatea ta imediată, atunci cu siguranță pe termen lung și, chiar și mai sigur, în realitatea absolută).

Voi cum vedeți treaba asta? Și cum stați cu răbdarea?