Sunday, 29 April 2012

Iubesc vara în Cluj

Cu toate că "iubesc vara" și "iubesc Clujul" sunt oricând afirmații adevărate, de sine stătătoare, parcă titlul acestei postări nu sună nici redundant, nici ca un truism. E o afirmație care musai trebuie făcută și lipită pe perete, în cazul ăsta peretele lui The Fly, poate numai pentru rezonanța ei frumoasă și atât. Putem cădea de acord și asupra faptului că e deja vară; primăverile au dispărut de la o vreme, de la troienele cât casa trecem rapid la plajă. Așadar e weekend de vară în Cluj, la sfârșit de aprilie. Și nici măcar nu cred că ăsta e primul din an.

O să ajung să pozez lacul din cartier mai ceva ca părinții extaziați care-și postează odraslele pe Facebook. Ador această zonă așa că azi i-am mai tras o poză, când mă întorceam de la masă. Deși e cald și-mi plac plimbările lungi, azi m-am decis să mai mișc mașina din parcare, așa că am dat o fugă la Lunch Box City unde am servit o pizza. Localul era aproape gol, dar minunat prin liniștea lui. Este ca o mică oază americană în inima Ardealului. Povestea mea de dragoste cu Lunch Box este mai tare decât orice serial Jack aș scrie. Cred că nici Seinfeld nu aprecia așa mult Tom's Restaurant.

Cât am servit cafeaua și limonada pe care prea tulbure le-am imortalizat cu telefonul, am conversat cu sorella, a cărei Londră tare neprietenoasă era azi. Pe un ecran mare de lângă mine rula un meci al lui Chelsea, în direct, așa că mă simțeam și mai conectat cu sorella și cu vremea din orașul ei.

Verile în Cluj nu te topesc, aerul e mai respirabil ca în sud. Nici măcar în garsoniere (am stat în două până acum) nu am simțit nevoia aerului condiționat. În mașină însă da, iar în timp ce-l butonam la Rock FM a rulat piesa asta, pe care anul trecut în iulie o ascultam ca pe un laitmotiv. Ce bass, ce versuri și mai ales ce tobă are la momentul 2:50! Am parcat chiar lângă circul care a poposit în oraș (când i-am spus asta sorellei a crezut că e o metaforă pentru cocalarii care-și fac plimbarea de duminică). De data asta chiar nu era cazul, circul a venit în oraș pe bune. Înghițitorul de flăcări își exersa numărul în spatele cortului iar eu am luat-o spre casă pe lângă lacul în jurul căruia oamenii se relaxau ardelenește.

Mai e o lună și un pic până la vara autentică, piscine răcoroase, bronz pe nas, terase pline, meciurile de la Euro, chibițăreală, Olimpiada de la Londra și, cu siguranță, multe surprize frumoase. Era vară când m-am mutat la Cluj și parcă așa a rămas de atunci.