Wednesday, 4 April 2012

De ce nu primesc toate rugăciunile răspuns

Pentru că Dumnezeu știe întotdeauna ce este mai bine pentru tine și când să-ți ofere. Asta spune Biserica, nu eu. Și ce mai spune ea? Că e de ajuns să ceri și ți se va da. Și că orice rugăciune primește răspuns. Hmm, cam neclar, destul de diferit de realitatea de zi cu zi. Până la urmă este evident pentru orice pământean că nu toate rugăciunile primesc răspuns și nu toate dorințele se îndeplinesc. Păi atunci cum naiba să mai avem încredere atunci când ne rugăm? De ce rugăciunea asta ar fi diferită de cealaltă? Sau mai norocoasă poate? Ce ne scapă aici și unde eșuează Biserica în a ne lămuri?

Acesta nu este Dumnezeu. Este doar o formă a sa.
Consider că una dintre erorile fundamentale făcute de Biserică a fost prezentarea unui Dumnezeu cu caracteristici pur umane, atât fizic (în picturi) cât mai ales ca apucături (răzbunător, îmbufnat, plin de pretenții). Chiar credeți că entitatea supremă a acestui Univers poate fi așa? Pe bune, gândiți-vă un pic. Asta este impresia voastră despre suprem? Dacă da, nicio problemă, continuați să vă trăiți viața ca si până acum, în adevărul propriu care presupune teama de Dumnezeu. Dacă nu, deschideți-vă mintea către alte posibilități.

Una dintre ele ar fi aceea în care Dumnezeu (sau Moș Crăciun, dacă vă împiedicați cumva de cuvântul Dumnezeu) răspunde la toate rugăciunile și o face identic, numai cu DA. Super, nu? Dar parcă nu se pupă cu realitatea. Însă s-ar putea pupa, dacă am accepta că noi ne creăm singuri realitatea, chiar și atunci când atragem lucruri negative, iar Dumnezeu nu intervine câtuși de puțin în acest proces, pentru că Dumnezeu este (printre altele) procesul în sine, iar noi suntem felul în care el se experimentează pe el însuși. Sau pe ea însăși, pentru că nu avem gen aici. "După chipul și asemănarea lui Dumnezeu" nu înseamnă că noi, oamenii, avem caracteristicile fizice ale lui Dumnezeu, prin urmare el nu arată ca în imaginea de mai sus. Ci înseamnă că noi suntem Dumnezeu, suntem copiii lui, Una cu el. Noi avem exact aceleași puteri, numai că fiind încapsulați în acest corp am uitat asta. Este un adevăr fundamental despre care a vorbit și Isus. Materialele pe care le-am parcurs în ultimii ani m-au adus la concluzia că omenirea se va trezi cu adevărat când va înceta să-l vadă pe Dumnezeu ca pe un om și când se va vedea pe ea însăși ca Dumnezeu. De această dramatică schimbare de concepție avem nevoie.

Hai să revenim la rugăciuni. Cum spune Dumnezeu DA ca răspuns la fiecare rugăciune? Copiind în realitatea ta fizică orice gând care-ți trece prin minte, orice cuvânt rostit și orice acțiune pe care o faci. Tu spui: Doamne, realitatea mea e ASTA! Iar el răspunde: DA, ai dreptate, ASTA-i realitatea ta.

Tu te rogi și ceri: Doamne, dă-mi asta, dă-mi-o pe ailaltă, nu am cutare lucru, vreau cutare lucru. Ce-ți răspunde Dumnezeu? Da, așa e, nu ai cutare lucru și îl vrei. Care va fi realitatea ta? Nu vei avea acel lucru și îl vei dori în continuare. V-ați prins? Ați transmis lipsă și lipsă primiți - veți experimenta în continuare absența și dorința. De aceea nu trebuie să existe rugăciune de cerere ci doar rugăciune de recunoștință pentru ce ai deja în realitatea ta fizică și pentru ce știi că ai deja deși încă nu ai atras acel ceva în existența ta materială. Mulțumind și recunoscând faptul că e deja acolo, chiar dacă nu-l vezi (TOTUL este deja acolo), ai șanse mult mai mari să dai viață lucrului dorit.

Ce mai puternică rugăciune este aceasta: Mulțumesc, Doamne, pentru că mă ajuți să înțeleg că această problemă este deja rezolvată pentru mine. Nu o rosti mecanic, trebuie să crezi cu adevărat ce spui, altfel efectul este zero sau chiar pe dos. Când te rogi unei entități (nu contează care), nu implora, nu te văita și nu fi disperat. E de ajuns să mulțumești pentru că lucrul dorit de tine există deja în realitatea absolută, depinde numai de tine să-l atragi în lumea fizică. Totul este deja acolo, orice combinație posibilă, orice nebunie, orice minune. Dacă te poți gândi la ceva, acel lucru deja a fost creat, altfel nu te-ai putea gândi la acea chestie. Atunci când începi să crezi în această teorie, este mult mai simplu să fi recunoscător pentru...orice. E deja acolo. Atrage-l în viața ta.

Lui Dumnezeu nu-i pasă ce alegi tu. El îți va da exact acel lucru solicitat de tine, solicitare pe care tu o faci în mod conștient sau nu. Din acest motiv îți va da și multe necazuri, boli și în cele din urmă moartea (care de fapt este doar o renaștere). Știi de ce? Pentru că în Universul absolut nu există rău. Orice dramă, orice cataclism pământesc înseamnă zero pentru suflet, care e nemuritor. Priviți așadar imaginea de ansamblu. Noi nu suntem corpul nostru, ci suntem un suflet care acum are acest corp. Iar pentru suflet nu există noțiunea de rău, așa cum nu există cald sau rece, sus sau jos, mic sau mare sau orice noțiune palpabilă din lumea noastră relativă.

Nu există un Dumnezeu care stă pe un norișor și analizează toate miliardele și miliardele de rugăciuni ale pământenilor și la unele spune Da, la altele Nu, la altele Mai Târziu. Sunt convins că nu așa stau lucrurile. Dumnezeu nu este ca Jim Carrey în Bruce Almighty, nu-și pune post its cu rugăciunile oamenilor și nici nu le primește pe e-mail, judecând pentru fiecare în parte. Există un sistem, o matrice infinită, în interiorul căreia viețuim. Noi suntem sursa pentru tot, este o afirmație care se poate găsi într-o formă sau în alta în orice religie și la orice mare filozof. Mai mult decât atât, spiritualitatea și știința încep să aibă tot mai multe puncte comune, lucru cât se poate de normal în opinia mea, pentru că am mai spus-o: amândouă vorbesc despre aceleași mari adevăruri, dar folosesc instrumente diferite.

De unde știu toate astea și cum de mă dau așa maestru? Am citit destul de mult în ultimii ani și cred că așa stau lucrurile. Am privit viața mea și viața altora și s-au confirmat multe teorii. Încerc zi de zi să aplic, să testez, să văd pe propria piele dacă funcționează. Am întrebat și mi s-a răspuns. Vreți dovezi fizice, vreți formule matematice? Încă nu avem. Noi înșine suntem singura dovadă posibilă. Hai să încercăm să aflăm dacă e adevărat. Biserica ne-a crescut într-un fel și ne-a oferit multe valori autentice, dar vine un moment în care nu ne mai putem dezvolta spiritual cu ajutorul ei. Vine un moment în care ne punem întrebări iar răspunsurile primite din vechile surse nu ne mai satisfac. Orice om care dispune de maturitatea spirituală necesară pentru a realiza că în spatele cortinei se petrec lucruri de o mult mai mare anvergură își pune aceste întrebări. Existența noastră nu se limitează la material - materialul este doar o iluzie, una ce pare extrem de reală.

Când faci următoarea ta rugăciune, mulțumește și atât, pentru ce ai și pentru ce o să vină. Atenție la a doua parte. Dacă te îndoiești că e deja acolo (în realitatea absolută, aia pe care nu o percepem cu cele 5 simțuri) sau că, deși este, nu vei putea atrage acel lucru în realitatea fizică, atunci e posibil să nu-ți iasă. Și iată cum vei spune iar că "Dumnezeu nu răspunde la toate rugăciunile". Renunță la orice îndoială - știu că nu e ușor de făcut, am și eu mult de lucru pe latura asta.

Acum vă las cu Neale, după care îi puteți scrie o scrisoare lungă lui Moș Crăciun. În care, ați prins deja ideea, nu îi cereți nimic, doar îi mulțumiți. Sincer!