Wednesday, 25 April 2012

Crezi în semne?

Eu cred și voi detalia ideea, pentru că această afirmație nu e suficientă așa, în modul. Trebuie nuanțat un pic. În primul rând să convenim ce înțelegem prin semne: anumite mesaje primite de la Univers care prevestesc anumite evenimente, ne arată dacă suntem pe drumul cel bun, ne lămuresc necunoscute cu răspunsuri de tipul da ori ba și așa mai departe. Există aceste semne? Sunt convins că da. Universul le trimite? Oarecum. Tu ți le trimiți, ție însuți, prin ceea ce am numi Univers. 

Înainte de avansa cu discuția, trebuie să menționez din nou că nu există mesaje ascunse trimise de către Univers, ghicitori, mistere pe care trebuie să le dezlegăm etc. Toate se petrec cu un scop - da, însă numai tu decizi care este scopul unei întâmplări, numai tu decizi semnificația sa. Și faci asta mereu, conștient sau nu. Fără a da o semnificație unui eveniment, el nu are niciuna. Este un concept fundamental despre care am vorbit anul trecut. Ok, atunci cum integrăm credința în semne în schema asta? Cum poți să crezi în semne dacă nimic transmis de Univers nu are un scop sau un mesaj anume? Foarte simplu, prin suprema unealtă pe care o ai mereu la dispoziție: alegerea.

Alegi să crezi că acea chestie care ți-a atras atenția e un semn? Atunci e un semn. Alegi s-o ignori sau să spui răspicat că nu e un semn? Atunci foarte probabil nu e un semn. Asta nu înseamnă că dacă alegi să crezi într-un semn, lucrurile vor evolua musai în acel fel. Sunt și alți factori la mijloc. Dar alegând să crezi în ceva ai șanse mult mai mari să duci la îndeplinire treaba respectivă. Este foarte democratic. Așa cum alegi să crezi într-un semn poți lua o piatră de pe jos și poți decide că acea piatră este noua ta amuletă, care va aduce chestii mișto în viața ta.

Atâta vreme cât tu îți creezi toată realitatea înconjurătoare, tu creezi și semnele. Tu te faci atent la ele. Tu le creezi și tu alegi să le observi. Sunt produsul minții tale, aceeași minte care devine mai atentă la lucruri care s-ar putea califica pentru statutul de semn. Așa cum ai creat semnul, așa vei crea și situația "prevestită de semn", totul e să menții direcția. Fă ce ai făcut până acum și nu te abate din drum, pentru că ești pe calea care trebuie. Semnul este doar o bornă kilometrică - dacă a apărut în calea ta și pe ea scrie destinația finală, atunci ai luat-o pe drumul cel bun.

Un psiholog ar putea explica oarecum mai cinic cum stă treaba, anume că atunci când alegi să crezi în ceva, începi să observi mai atent semne legate de acel ceva, care erau mereu acolo, dar pe care înainte nu le observai. Acum vei crede că acele lucruri pe care le observi s-au înmulțit, când de fapt singurul element care s-a modificat între timp este atenția ta referitor la ele.

Când îți fixezi un scop și te ții foarte bine de el prin gând, cuvânt și acțiune, inevitabil vei începe să observi semne care îți arată că ești pe drumul cel bun. Alege să crezi în ele și te vei apropia și mai rapid de destinație. Nu le căuta special, pentru că astfel vei transmite nesiguranță, vei transmite că ai nevoie de un semn pentru  a ști că faci bine ce faci. Cele mai faine semne apar din senin, fără ca tu să le cauți. Sunt absolut minunate și te izbesc din plin. În matricea asta tu ești creatorul și creatul, în același timp. Tot ce ți se întâmplă a fost creat de tine. Ești ca o sferă care se rostogolește și se lărgește pe măsură ce tot felul de procese au loc în interior.

Desigur, există și situații punctuale, concrete, care impun decizii rapide de tipul A sau B, pentru care ai putea cere un semn. În momentul în care te decizi că ai nevoie de un răspuns, ești convins că-l vei primi, te relaxezi și nu-l cauți, el va veni întocmai. La mine a funcționat întotdeauna. Iar lipsa unui semn e un semn. Totul ține de modul în care ai formulat întrebarea, astfel vei putea știi cum să interpretezi lipsa unui răspuns, respectiv a unui semn.

În jurul nostru este 100% magie. De fapt nu există nimic lipsit de magie, ci doar evenimente care par obișnuite, noi numind magic doar lucrurile care se petrec rar și care au probabilități foarte mici de reușită. Atunci când vom înțelege că totul este magic, adică totul se petrece mai întâi la un nivel spiritual, multe lucruri se vor simplifica. Încă două lucruri mai specific: 1. În Univers nu există coincidențe. 2. Faptul că ai citit acest articol până la capăt e un semn. Legat de ce? Tu decizi. Poate doreai să afli mai multe puncte de vedere pe tema asta, poate doreai să crezi în semnul minunat pe care crezi că l-ai sesizat ieri, poate vroiai să adresezi o întrebare unei instanțe universale și nu știai cum s-o faci. Așteaptă răspunsurile și nu le căuta, lasă-le să vină singure la tine.