Wednesday, 14 March 2012

Dragostea nu înseamnă suferință

Acum câteva săptămâni vorbeam despre convingerile adânc întipărite în conștiința noastră. Una dintre ele, fie că realizați sau nu, fie că o verbalizați sau nu, este că dragostea înseamnă suferință. Cum am ajuns noi la ideea asta? În primul rând prin experiențele proprii, iar apoi prin tot ceea ce vine ca input din exterior. E timpul să umblăm la acest concept, pentru a ne putea bucura cu adevărat de minunata experiență a iubirii.

Câte povești de amor cu happy-end consumați? (și alea, între noi fie vorba, după mult zbucium în prealabil). Cam puține și de regulă ajunse la fericitul final după lupte seculare. Câte trăiți, câte vedeți în jur? De ce 99% dintre melodii, poezii, filme, cărți etc. sunt despre dragostea suferindă și nu despre dragostea împlinită? Câți artiști deprimați și visători ați citit / cunoscut / întâlnit? Foarte mulți, vă spun eu. Care este efectul inevitabil al acestor drame sentimentale prezente la tot pasul? Ni se formează convingerea de bază că dragostea înseamnă suferință, că mai devreme sau târziu totul se termină sau că, în cel mai fericit caz, dragostea se obține foarte greu, în urma unei lupte serioase și după multe drame. Tot felul de pseudo-vedete oferă interviuri în care apelează la citate despre iubire și-ți spun cum dragostea fără suferință nu e adevărată și alte prostioare de gen, preluate și propagate pentru că așa (au ele impresia că) dă bine. Dragostea este servită la pachet cu durerea, aceasta din urmă venind pe post de desert sau uneori de aperitiv. Acesta este adevărul care ne guvernează, fie că recunoașteți asta sau nu și în ciuda contraexemplelor (destule și ele, desigur), dar nesemnificative în marea masă. V-o spune unul care a trăit 33 de ani condus de această convingere păguboasă și inevitabilele rezultate s-au văzut.

Am ajuns să ne placă să trăim drame sentimentale. În subconștientul nostru ne regăsim în eroii din versurile piesei ăleia pe care o ascultăm pe repeat sau cu amorezii din filmul ăla lacrimogen care ne-a impresionat. Ni se par așa mișto treburile astea, nu-i așa? Before Sunset e un super film, dar consumarea lui în exces te poate face să atragi astfel de iubiri în viața ta, într-o formă sau într-alta. Și asta nu mai e chiar atât de cool, chit că te vrei un Ethan Hawke romantic. Am dat doar un exemplu. Tot ceea ce consumi ajută la formarea unor convingeri, iar astea vor duce la gânduri de o anume natură, la emoții corespunzătoare care apoi vor atrage în realitatea ta exact acele lucruri. Este foarte posibil să citiți aceste rânduri și să aveți impresia că nu este cazul vostru, dar trebuie privit întotdeauna în profunzime pentru a identifica și analiza care este belief-ul vostru fundamental pe o anumită temă. Iar dacă el nu este unul constructiv, schimbați-l.

Cum facem treaba asta? Nu este ușor și nu se va realiza peste noapte, mai ales în cazul unor chestii care te-au călăuzit toată viața. În primul rând trebuie să te convingi că tot ce ți s-a "vândut" până acum nu e necesar să ți se aplice, ci te va afecta doar dacă tu ALEGI asta și PERMIȚI să se întâmple. Totul este o imagine pe care tu o faci reală, luând-o de bună. Schimb-o. Modeleaz-o cum vrei. Piesa aia deprimantă și filmul cu iubirea aia imposibilă sunt doar atât: o piesă și un film. Realitatea ta este cea pe care o alegi în permanență, în momentul prezent. Orice chestie care nu-ți place se poate modifica, alege acum s-o schimbi. Chiar dacă ai luat 50 de țepe până acum, a 51-a oară va fi altfel dacă nu te mai gândești la primele 50 de dăți, pentru că ele nu au nicio legătură cu momentul prezent. Așa cum spuneam recent, vino din intenție, nu din memorie. A, dacă amintirea e una bună, atunci vino din ea de asemenea. E atât de simplu: tu alegi la ce te raportezi iar asta va conta decisiv în rezultatul final. Am verificat personal acest principiu, nu vorbesc numai din cărți și garantez pentru el.

Așadar, fiți convinși de asta:

Dragostea NU înseamnă suferință.

Numai dacă nu cumva vrei tu să însemne asta. Alege să te bucuri de chestii frumoase, constructive, pe care să le trăiești fără frică, savurându-le din plin în prezent. Cu timpul vei vedea schimbări majore nu doar în viața ta sentimentală, ci în viața ta în general. Asta nu înseamnă că nu vei mai pierde iubiri sau că nu vei mai fi părăsit. Însă cu siguranță vei reduce numărul acestor "eșecuri" și, mai important, le vei trăi altfel, te vei poziționa cu totul diferit relativ la ele. Vei trece mult mai ușor peste aceste momente.

Nu. Nu e cool să suferi, nu e cool să te deprimi, nu e cool să visezi la infinit la dragostea vieții tale care ori n-a apărut, ori nu te bagă în seamă. L-oi fi văzut tu pe Hugh Grant suferind prin niscai filme și o fi dat bine în durerea lui romantică, dar nu vrei asta. Crede-mă, nu mai vrei asta. De fapt niciodată nu ai vrut-o, doar ți-ai amăgit subconștientul că ar fi așa. Mamă, ce bine o zice trupa cutare, parcă tu ai fi compus versurile astea după o despărțire, așa-i? Hai, compune altele mai de viață acum ;) E timpul să gândești altfel. Poți privi în continuare filme lacrimogene și poți asculta tot felul de piese, dar fă-o cu alți ochi / urechi. Nu te mai regăsi în acele personaje, privește-le doar din exterior. Tu NU ești suferindul din dragoste.

Viața, în general, nu doar amorul, nu înseamnă suferință. Doar dacă le privești la modul suferind le vei experimenta așa.  Ce crezi, aia primești. Totul ține de cum privești lucrurile. Schimbă modul în care faci asta și lucrurile pe care le privești se vor schimba corespunzător. Nici legea gravitației nu e mai reală decât treaba asta. Trebuie doar să crezi în ea apoi să încerci s-o aplici în existența ta.