Wednesday, 29 February 2012

Detașarea de rezultatul final

Spuneam săptămâna trecută că astăzi vom vorbi despre detașare. Ea este probabil la fel de importantă ca determinarea cu care urmărești o țintă, iar în continuare voi încerca să explic acest paradox. 

Am tot discutat despre modurile în care poți atrage anumite rezultate în viața ta. A da altora ceea ce tu vrei să primești, recunoștință în avans, credință, vizualizare, modelarea convingerilor de bază, toate acestea dublate de acțiuni concrete și așa mai departe. Vine însă un moment în care trebuie să slăbești un pic lațul. Te relaxezi, știi sigur că urmează să primești ce ai cerut și apoi faci tot posibilul să nu te mai gândești și să nu te mai agiți pe acea temă. De câte ori vi s-a întâmplat să spuneți sau să-i auziți pe alții spunând că o chestie faină s-a întâmplat exact atunci când vă așteptați mai puțin sau când vă pierise orice speranță? Treaba asta nu e întâmplătoare.

În realitatea fizică în care trăim există ceea ce numim timp. În realitatea absolută timpul nu există și orice gând se materializează instantaneu, pentru că energia produsă de acel gând se tranformă cu viteza...gândului, ca să spunem așa. În universul nostru fizic pot trece ore, zile, luni sau ani din momentul în care un gând devine realitate, iar această durată depinde de o multitudine de factori. Cu cât ești mai avansat din punct de vedere spiritual, cu atât acest timp este mai scurt sau egal cu zero (vezi maeștri spirituali cum a fost Isus, care făcea "minuni" - ce gândea aia se și întâmpla, în aceeași formă și în acel moment). Prin urmare acesta este motivul pentru care de multe ori se întâmplă să trăiești un eveniment la care te-ai gândit cu mai mult timp în urmă și de la care îți luaseși gândul și speranța: emoția din momentul inițial a fost suficientă pentru a transforma energia în materie, dar în iluzia timpului tu ai uitat acest lucru, în timp ce toate procesele necesare materializării se defășurau undeva în fundal, ca un program pe computerul tău, care îți scanează sau dezarhivează iar tu poți seta să facă asta în background, fără să-l vezi pe ecran.

Ce ai făcut tu în tot acest timp? Te-ai detașat de rezultat, chiar dacă ai făcut-o la modul renunțării sau uitării. Asta ți-a prins bine și pentru că ai scăpat de un posibil tumult interior, dar mai ales pentru că detașându-te ai renunțat la disperare și la obsesie, două mari frâne în calea atingerii țintelor tale. Când ești disperat și te gândești obsesiv la un anume rezultat, când îți canalizezi toată energia în acel scop, tu transmiți de fapt următoarele chestii: nu am acest lucru acum și mi-e teamă că nu-l voi obține. Iar ce transmiți, aia primești. Rețineți următorul vers de la U2 (din piesa Dirty Day), spune un mare adevăr:

You hold onto something so tight you've already lost it

Pe românește: ții atât de strâns un lucru încât deja l-ai pierdut. Așa că mai bine detașezi de el după ce ai făcut tot ce poți, la nivel mental apoi fizic, pentru a-l obține. Nu te gândi toată ziua la o chestie, vizualizează doar 5-10 minute pe zi, e de ajuns. În rest dă-te un pas în spate. Când observi că gândurile preiau controlul și nu te poți gândi decât la acea treabă, alege atunci s-o privești cu bucurie și cu încredere. Totul e deja acolo, deja creat, depinde numai de noi ce atragem în ceea ce numim realitatea fizică. Vino din dorință, nu din nevoie, vino din intenție, nu din memorie (care deseori îți spune că situații similare din trecut n-au ieșit bine). Doar momentul prezent contează, reinventează-l mereu. Relaxează-te. Chestia pentru care te stresezi este deja rezolvată.

Detașarea nu înseamnă că alegi să uiți destinația la care vrei să ajungi, ci doar că alegi să nu te mai gândești la ea. Detașarea nu înseamnă nici renunțare și nici uitare, deși aceste lucruri pot ajuta, în mod paradoxal (după cum explicam mai sus). Detașarea înseamnă două lucruri esențiale: încredere și răbdare. Rezultatul poate să nu fie exact acela dorit și imaginat, dar dacă ai încredere și răbdare acel rezultat va fi chiar mai bun decât ceea ce ai programat inițial. Let go and let God.

Privește detașarea ca o acceptare a timpului pe care nu-l poți controla, scurs din momentul în care ai optat pentru ceva și manifestarea acelui ceva. E ca în filmele cu băieții duri și teatrali care setează o explozie, se întorc și pleacă, iar explozia se desfășoară în fundal. Sau cum făcea marele Ilie Năstase, după cum îmi povestea tata: îi punea adversarului o minge imposibilă, la care acesta alerga ca un disperat, dar înainte ca faza să se fi încheiat Ilie deja se întorcea cu spatele, știind sigur că a rezolvat cazul. Asta e atitudinea pe care trebui s-o avem și noi întotdeauna.