Thursday, 12 January 2012

Mr. Fake

Eu par a fi un tip mai naiv decât sunt de fapt, nu am nici cea mai mică îndoială asupra acestui lucru. În relațiile directe cu diverși oameni, am ajuns să nu mai fiu atât de mult afectat de această percepție a lor, ci o iau ca pe un avantaj. Merg pe burtă, fac pe prostul și las, atunci când e cazul, falsitatea celor care mă iau de fraier să se manifeste. Eu sunt ăla câștigat în astfel de situații, mai puțin ei. Există un prototip al acestui tip de personaj ipocrit: îl putem numi Mr. Fake.

Cu siguranță fiecare dintre voi se lovește aproape zilnic de importante cantități de ipocrizie. La naiba, dar și reversul e valabil: orice om este fals, la rândul lui, în diverse situații, mai mult sau mai puțin constrâns. E inevitabil. Deci chiar și eu mă includ aici, ca să fie clar. Nu fac pe imaculatul. Însă pentru a te putea încadra în categoria Mr. Fake trebuie să ai o doză însemnată de bullshit încorporată în tine, la modul de-a dreptul nesimțit. Știți, sunt unii oameni cărora îți vine să le bați obrazul, la modul "Hai, bă, chiar în halul ăsta? Chiar atât de prost mă iei?". Unii sunt atât de pervertiți încât falsitatea a devenit a doua lor natură, fiind posibil ca ei înșiși să creadă deja că-s pe bune de fapt, nicidecum mincinoși.

Cel mai des îl întâlnești pe Mr. Fake printre colegi. El este pupătorul de dosuri, cu râs fals și colegialitate ipocrită, îmbrăcată numai în interes. Veșnic ocupat, preocupat și alambicat, el apelează foarte des la joc de scenă și impresii artistice. Se plimbă cu niște foi prin birou, adoptă o mină profundă și pare întotdeauna prins în diverse task-uri. Cunoaște foarte bine persoanele-cheie care trebuie impresionate artistic și lucrează la asta cu patos. Întreabă chestii cu răspuns evident doar pentru ca (...) puteți completa voi linia punctată. Fii cu ochii în patru pe colegul Fake, pentru că ți-o va trage doggy style fără scrupule, cu prima ocazie.

Dar și printre prieteni / amici îl poți găsi pe Mr. Fake. Adică în afara biroului. "Ah, dormeam când m-ai sunat și deși au trecut 3 zile de atunci nu am avut nici măcar 30 de secunde libere să te sun înapoi" sau "La naiba, nu mi-am plătit factura la mobil și nu te pot suna" sunt două tipuri de scuze des întâlnite. Pentru că tu pari băiatul bun, care crede tot și nu comentează, astfel de minciunele ajung să se înmulțească precum în Matrix. Inevitabil ajungi să-l treci pe Mr. Fake de la categoria "prieteni" la  "amici de ocazie". Și bine faci.

Despre rude n-are sens să mai vorbim, lucrurile sunt clare, că știți cum e: de prieteni poți scăpa dar de rude nu. Implicit crește cantitatea de prefăcătorie. Eu am un singur regret legat de bullshiterii ăștia a căror poză ar sta bine în orice dicționar lângă definiția cuvântului FALS: că datorită constrângerilor sociale, de bună creștere sau chiar datorită interesului nu le pot spune în fața exact frazele alea pomenite mai sus: "Hai, bă, chiar în halul ăsta? Chiar atât de prost mă iei?". Asta mă face și pe mine fals oarecum, nu-i așa?

Voi cum reacționați în fața lui Mr. Fake? Cât sunteți în stare să duceți?