Tuesday, 17 January 2012

4 luni, 3 săptămâni și 2 zile

Ok, nu săriți, știu că filmul ăsta a fost tras acum aproape 5 ani, dar eu abia aseară l-am văzut. Deși este un alt film trist și plin de comunism, așa cum suntem obișnuiți de cinefilii românii, este foarte bun (și cu asta ne-au obișnuit cinefilii românii de asemenea, că fac filme foarte bune). În primul rând l-aș recomanda celor care o tot dau cu dictatura băsistă, având creierele spălate de televiziuni gen Latrina 3. Acest film vă arată cum se trăia într-o dictatură adevărată.

Mi-a plăcut filmul și pentru felul în care sunt reclădiți anii '80 comuniști, cu atenție la amănunte de formă și de fond (deși în mod inevitabil le-au scăpat unele chestii), dar și pentru felul în care joacă actorii (în special actrițele principale și Vlad Ivanov, boss-ul din reclamele Vodafone, aplauze pentru ei).

Scena aniversării este foarte tare și prezintă mai multe românisme autentice - mi-am adus oarecum aminte de scena similară din celebrul Balanța. Am fost încercat și de sentimente de ușurare, pentru că mă așteptam ca tipa gravidă să dea colțu' de vreo 2 ori, așadar am apreciat lipsa previzibilului și supraviețuirea personajului. Însă puteau s-o facă să pară însărcinată în 5 luni, nu s-o lase cu abdomenul absolut plat. Dar peste acest aspect putem trece.

4 luni, 3 săptămâni și 2 zile a câștigat celebrul Palme d'Or de la Cannes și a fost nominalizat la Golden Globes pentru cel mai bun film străin, asta ca să menționăm doar două instituții dintre cele câteva zeci care au premiat sau nominalizat filmul lui Cristi Mungiu.