Wednesday, 23 November 2011

Dialog nocturn cu o iubitoare de maidanezi

Hai să vă arăt ce făceam eu azi-noapte, undeva după ora 2.00. Tocmai văzusem un film și vroiam să mă bag la somn, când observ la cineva pe Facebook o chestie emoționantă, plină de compasiune la adresa nevinovaților cățeluși maidanezi. Adică un bullshit. Si m-a mâncat în dos să comentez. Urmarea a fost evidentă: s-a stârnit o discuție obositoare, care nu ducea nicăieri și în care am venit iar la vorba aia a mea: cea mai rapidă metodă pentru depistarea imbecilului este să-l pui să discute pe tema câinilor vagabonzi. Nu dă greș niciodată.

Desigur, la fel ar putea spune și caninofilii despre noi, criminalii ăștia, care de fapt nu suntem niște sadici care vor să vadă animale ucise ci doar realizăm că nu există altă soluție decât trimiterea lor la culcare în mod organizat și decent. Diferența dintre cele două grupuri este dată de argumentele pe care le aduc. Zoofilii apelează exclusiv la chestii sentimentale și metode care nu vor da roade niciodată, iar argumentele lor frizează prostia cruntă. Veți avea un exemplu chiar în discuția de mai jos, pe care o postez pentru că reprezintă un portret elocvent al iubitorului de maidanezi. Domnița cu pricina îmi spunea mie cum ea de mică se juca printre maidanezi și cum aceștia chiar au apărat-o. De cine, ce și cum, habar n-am și nici nu vreau să știu. Să invoci un asemenea argument în timp ce (belește în plm ochii ăia!) zeci de mii de oameni sunt agresați anual în România denotă stupiditate patologică și nimic altceva. Eu îi spuneam că, hmm, foarte mulți oameni sunt atacați de javre pe străzi iar ea îmi răspundea că maidanezii chiar o apără, deci nu știe, n-o interesează, nu există câini agresivi și așa mai departe. Cum să rămâi calm într-o astfel de discuție?

Dar uite despre ce a fost vorba. Discuția a început pe Facebook, unde miloasa domnișoară postase o poză cu un cățeluș drăgălaș și pufos (așa cum postează toți jurnaliștii cretini care manipulează naivii, în cadrul articolelor despre eutanasiere, în loc să pună poze cu maidanezi adevărați), pe care mai că-ți venea să-l iei în pat și comentase așa: "So sad :(". Of of. Imediat s-a băgat în seamă și o pi*dă isterică, care a început să posteze agresiv, cu majuscule și 7 semne de exclamare după fiecare frază, adică echivalentul țipatului în mediul virtual. Clasic! I-am trimis apoi un mesaj privat pe BlackBerry messenger amicei cu pricina și discuția a continuat acolo, după cum veți vedea mai jos, unde reproduc prin copy/paste dialogul, fără a-i da numele tinerei. Precizez că pe ea am întălnit-o doar de vreo 2-3 ori, acum mai bine de 3 ani, pe vremea când locuiam în București. Nici măcar online nu mai comunicasem în ultimul an, deci afirmația aia cum că "o cunosc de atâția ani..." reprezintă o simplă denaturare, prin care a încercat probabil să mă ia la sentiment. Nu, drăguțo, nu te cunoșteam absolut deloc, ca dovadă și discuția pe care am avut-o.

TheFly: Scuze, e un subiect f sensibil pt mine. Aud numai imbecilitati pe tema asta de ani de zile si toti nu mai pot de mila cainilor dar de oameni nu le pasa
TheFly: Am ajuns sa ne inchinam la maidanezi, e culmea absurdului
Domnisoara: I do care about both
Domnisoara: Nu stiu... Fa diferenta intre oameni
Domnisoara: Ma stii de atatia ani doar :)
Domnisoara: Si cand eram copil, cainii maidanezi erau prietenii mei, si ai celorlalti copii.
Domnisoara: Daca unii exagereaza (cum fac si cu bisericile) nu inseamna ca pe altii nu ii afecteaza cu adevarat
TheFly: Dumnezeule, renunta un pic la latura sentimentala! Maidanezii terorizeaza oameni, pe unii i-au omorat chiar. Nu au ce sa caute pe strazi ca in india
Domnisoara: Pe mine m-au salvat de vreo cateva ori, veneam acasa tarziu si m-au condus pana la scara blocului :)
Domnisoara: Vezi tu, eu nu mai mananc carne de ceva timp si de cand eram copil am salvat cati caini maidanezi am putut.
Domnisoara: Nu stiu unde nu face click toata treaba asta... E ca si cum tie ti-ar lua cineva ceva ce iubesti. Picture that
TheFly: N-am cu cine vorbi, e clar. Eu iti spun ca astia-s pericol public si tu spui ca te-au salvat
TheFly: Nu ma asteptam sa gandesti atat de ingust, sunt f dezamagit
Domnisoara: Nu, eu sunt cea dezamagita. Pacat.
Domnisoara: O noapte buna!
TheFly: Daca iubesti maidanezi ia-i acasa pe toti si iubeste-i!
TheFly: Nu milita sa ramana in strada
Domnisoara: Daca nu iti pasa de ei, de ce te tot agiti? Nu e ca si cum in cluj ar fi maidanezi peste tot...
TheFly: Ce comparatie absolut inepta ai putut sa faci, da-o dracului
TheFly: Da
TheFly: Aici nu-s
TheFly: Si care e leg cu pomul de iarna?
Domnisoara: De unde toata ura asta? Chiar ai si tu un caine... Asta nu inteleg
TheFly: E o pb a intregii tari
TheFly: N-are leg cainele tau cu ala de pe strada
Domnisoara: Pai nah... Mi se pare ca are, sunt aceeasi specie. Si hitler la holocaust a facut diferente
TheFly: O sa pun pe blog discutia asta, e clasica. 
Domnisoara: As prefera sa nu
Domnisoara: Dar nu te pot opri
TheFly: M-am lamurit. Pa
Domnisoara: Ma stergi tu sau te sterg eu?
Domnisoara: Te ocupi tu, da?

Mă, de șters mă șterg singur după ce merg la baie sau după ce fac duș, acuma noh. E drept, ea s-a mișcat foarte repede și m-a șters apoi (de) peste tot, că așa se fac declarațiile de părăsire în secolul 21: te șterg de pe YM, Facebook și poate chiar de pe BlackBerry messenger! În fine, foarte bine a făcut domnișoara. Ați remarcat derapajele de la o gândire sănătoasă din replicile tinerei? Sunt clasice:

  • o afectează ipotetica moarte a unor javre de pe stradă. Oricâți câini ar avea și ar adopta, ea îi vrea pe toți în viață. La dracu' cu oamenii care-s atacați, ei nu intră în peisajul meditativ al iubitoarei de maidanezi. Ne pasă că atâtea alte milioane de animale din diverse specii sunt omorâte, în diverse scopuri? Ne pasă că oamenii sunt mușcați, omorâți, treziți din somn noaptea, etc etc.? Nicidecum. Doar maidanezul e sfânt și trebuie să ne închinăm la el.
  • "Pe mine m-au salvat (lol) / nu m-au mușcat niciodată. Deci nu există. Ce nu mi s-a întâmplat mie nu există". Am mai discutat despre tipul ăsta de gândire, nu are niciun sens să mai dezvoltăm. Prostia este mai mult decât evidentă.
  • "E ca și cum ție ți-ar lua cineva ceva ce iubești". Văleu, e maximă asta. Așadar ipotetica (subliniez din nou acest cuvânt, pentru că legea aia în legătură cu care ne agităm noi acum nu specifică nimic clar) eutanasiere a maidanezilor este echivalentă cu pierderea a ceva ce iubim. Două bube mari aici: afecțiune foarte prost plasată (nu poți plânge pentru că balena albastră, de exemplu, e pe cale de dispariție - înseamnă că ești un suflet singur și trist, cu probleme la mansardă) și sentimentul proprietății (sau al apartenenței) foarte defectuos pus în context. Maidanezii nu-s ai tăi, deși ar putea fi și n-aș avea nimic împotrivă dacă tu și alți miloși i-ați ține în adăposturi, exclusiv pe banii voștri. Ah, nu puteți? Atunci salvați atâția câini cât vă lasă inima + buzunarul și de restul lăsați societatea să se ocupe în alt mod, de fapt în unicul mod logic. Iar ca să uiți pentru moment de maidanezi, azi îți propun o altă temă: copiii care mor de foame prin toată lumea. Plângi pentru ei azi, nu pentru câini. Te rog frumos.
  • De ce urăsc eu maidanezii, deși am câine? Păi în primul rând nu urăsc maidanezii și nici nu-i vreau morți în chinuri. Nu găsesc câtuși de puțin o plăcere în asta. Mai degrabă detest apărătorii maidanezilor și imbecilitatea lor fără margini. Și asta am mai explicat de jdemii de ori. Iar câinele de acasă, care e al tău, care e educat și de care răspunzi, nu are absolut nicio legătură cu animalul sălbăticit de pe stradă. Dar absolut niciuna. Am mai spus și asta: e ca și cum ai un hamster și te apuci să orăcăi că a venit deratizarea în bloc. 
  • Iar la final, eterna comparație ineptă, fie doar la nivel metaforic, între om și animal (vezi replica despre Hitler). Păi ființă miloasă ce ești tu, e simplu: vezi semnul egal între câine și om? Dacă da, atunci mergi pe o insulă pustie sau într-o junglă și trăiește numai printre cățeluși. În caz contrar, te anunț că aici, în mediul urban al mileniului 3, tu trăiești exclusiv datorită omului și consumi 100% servicii și lucruri indispensabile traiului tău care provin de la om, nu de la un maidanez jegos, periculos și absolut inutil, care reprezintă un pericol pentru specia umană care îți oferă ție hrană, haine, servicii, transport și chiar BlackBerry-ul pe care tastezi stupizenii. Dacă nu vezi semnul egal între om și câine, atunci fă un efort și adu argumente mai elevate într-o astfel de discuție. 

P.S. Știu foarte bine că am mai multe prietene / amice care sunt anti-eutanasiere. Știu că ele citesc acest blog dar și ce mai postez pe Facebook. Apreciez faptul că au evitat să intre într-o discuție cu mine pe această temă. De apreciat și mai mult dacă se vor abține în viitor. Dacă se simt lezate de afirmațiile pe care le fac, dure dar inevitabile (așa le consider), sunt libere să mă scoată la rândul lor de la contacte.  Nu m-aș supăra câtuși de puțin.