Sunday, 6 November 2011

De la Ana Taylor la buda înfundată

Aproape un an trecuse de la ultimul concert Urma la care am fost prezent. Revenit la Cluj după 3 zile petrecute în familie, m-am prezentat la Euphoria Music Hall să-mi revăd trupa preferată din România. Am avut parte de o surpriză. 

Cum m-a văzut, Mani m-a luat pe scenă și mi-a dat una dintre cele două chitare acustice ale sale să mă joc un pic. Ambele sunt Taylor (Mani spune că-i cel mai tare brand de acustice din lume) și au nume: Liz și Ana. Liderul trupei Urma este foarte bun pe marketing. În cazul de față e posibil ca el să fi citit ce am postat pe Facebook, cu puțin timp înainte de concert, anume că mi-aș dori ca trupa să nu mai întârzie nepermis de mult, așa cum toate trupele românești o fac. Și a știut că mă poate cumpăra cu o chitară împrumut, I'm so cheap. În fine, e doar o speculație. Până la urmă un artist mi-a încredințat instrumentul său și ăsta-i lucru mare, pe care-l apreciez. Plus că Mani mi-a arătat în mai multe rânduri că părerea mea contează pentru el. Am mers la zeci de concerte Urma și nu l-am mai văzut pe Mani făcând dedicații altora și nici dându-le chitara să zdrăngâne. Maestre, mulțam. Dar să fim obiectivi până la capăt: concertul a început cu vreo oră întârziere.

Update: a mai postat unu' poze cu Ana Taylor, după concertul de la Cluj. Deci reformulez afirmația de mai sus :))

Prestația în sine a fost minunată, asta e de la sine înțeles. Acest club Euphoria primește însă mai multe bile negre. În primul rând nu aveau rest, la intrare, când le-am achitat biletul. Abia după vreo 10 minute l-am primit. Ajuns la bar, aceeași problemă: nu puteam primi rest după ce mi-am luat un Guinness. Sunt absolut exasperat de problema restului la români, am vorbit despre asta mai demult. Dar faza de comă abia acum vine: budele nu se puteau folosi, nici la bărbați și nici la femei. Cică se spărsese nu știu ce conductă pe stradă și dăduse apa pe dinafară. Nici măcar curent nu era la baie. Imaginați-vă cum este să afle asta câteva zeci de oameni, după ce au consumat diverse băuturi. Până la urmă m-am dus cu Whiterune peste nefericitele care păzeau budele și dădeau cu mopul și ne-am rezolvat treaba, pe întuneric. Nu știu exact unde și peste ce am făcut, dar nici nu mă interesează atâta vreme cât pe mine n-am dat. Să spună merci că nu ne-am pișat pe ușa de la intrare.

Ea este Ana Taylor: