Monday, 7 November 2011

Cel mai plictisitor film al anului

Orice ați face, nu mergeți să vedeți The Tree of Life. Nu-l descărcați de pe net nici dacă sunteți mari fan Brad Pitt sau Sean Penn. De multă vreme n-am mai văzut peste 2 ore de astfel de bullshit cu pretenții profunde, o masturbare intelectuală camuflată în imagini frumoase dar fără niciun sens, poveste și dialoguri minimale, de la o familie americană la formarea Universului, Dumnezeu și sula calului, tot felul de aberații, pentru fanii lui Octavian Paler și Tudor Chirilă poate, ușor impresionabili în fața a orice pare profund și intelectual dar de fapt este lipsit de consistență.

Am rezistat eroic în primele 30 de minute, apoi m-am apucat să văd filmul pe fast forward, la propriu, tot așteptând ceva care să mă dea pe spate. Nu a venit. Am văzut 3 sferturi din film practic derulate și nu am ratat nimic, atât de crunt de plictisitor era. Așa că hai să trecem la altele.

Too Big to Fail. Foarte mișto filmul ăsta, ne arată cum a început criza acum 3 ani. Fiind făcut pentru tv, a primit 11 nominalizări Emmy. Distribuția: James Woods, William Hurt, Paul Giamatti, plus multe alte fețe familiare. Tot despre începutul crizei este și Margin Call, pe care l-am văzut cu mama la o cafea în weekend: Kevin Spacey, Demi Moore, Jeremy Irons (very lordish, ca de obicei) și Stanley Tucci joacă în acest film foarte alert și foarte dur, tradus la noi în cinematografe Panică pe Wall Street, însă niciun cadru din film nu este tras în districtul financiar new-yorkez, ci în Midtown Manhattan. Dacă vă pasionează subiectul crizei financiare vă recomand și Inside Job, deși recunosc că eu nu l-am văzut, dar am auzit lucruri bune despre el. Pur și simplu n-am avut răbdare să-l vizonez (spre deosebire de cele două de mai sus este film documentar).

Este foarte tare o replică dată de Jeremy Irons în Margin Call. El joacă rolul unui bogătan care câștigă (el personal, nu compania lui) peste 80 milioane $ pe an. "Nu inteligența m-a adus aici", le spune el unor subalterni timorați, atunci când i-a rugat să-i explice ca unui copil de 2 ani cum stă treaba cu criza prin care trecea compania. Mulți șefi din ăștia am avut și eu. Adică foarte puțin dotați intelectual în comparație cu funcția deținută, nu atât de sinceri ca personajul jucat de Irons. La asta mă refer.

Flypaper. Am crezut că-i comedie. Să zicem. Apoi că-i film de acțiune. Să zicem și asta. Cam stupizel totuși. Pentru fete merge, că-s în limbă după Patrick Dempsey, dar și pentru băieți, dacă le place Ashley Judd.

Super 8. Este un thriller/horror produs de Spielberg, care începe mult mai bine decât se termină. Elle Fanning, sora mai mică a Dakotei, arată uluitor la doar 13 ani (pedofililor!). Dar mai ales joacă foarte bine.

Hesher. Oh, boy, ce a fost asta? De la Joseph Gordon-Levitt și Natalie Portman am pretenții mai mari. Ei prestează bine, nu asta e problema, dar filmul e cam cretin.

Mr. Popper's Penguins. Vă este dor de o combinație între Fletcher Reede din Liar Liar și Ace Ventura? Jim Carrey revine! Filmul este slăbuț ca poveste, dar Jim face toți bani, plus că avem foarte mult New York!

Killer Elite. Văzut tot cu mama, la cinema. Acțiune, frate: împușcături și bătăi. Un caz real de la începutul anilor '80 este tras într-un film cu mult testosteron, asigurat de Robert de Niro, Jason Statham și Clive Owen.