Friday, 11 November 2011

Am mașina mea, sunt șofer

Asta e ca versul ăla comunist, "am cravata mea, sunt pionier". Unii se vor mira, dar în cazul meu abia acum, la vârsta de 32 de ani, mi-am luat prima mașină, deși am carnet de șofer de la 18 ani. De ce abia acum? N-am simțit nevoia unei mașini. Și nici acum nu o simt în mod special, dar cum sorella s-a mutat la Londra, i-am cumpărat mașina pe care a lăsat-o în țară, să facem amândoi o afacere.

E drept că acum m-am făcut cu o mașină cam girly, Citroën C3, dar nu-s rușinat și nici nu mi se usucă instrumentele. Aceasta a fost mașina familiei, luată în 2003, apoi a fost preluată de sorella, pe bani, iar eu am preluat-o la rândul meu de la ea, tot pe bani. Fiind frați foarte buni ne-am înțeles repede la preț.

Nu mai condusesem de 6 ani, adică de când nu mai locuiesc la Ploiești cu ai mei. Mai întâi am condus un Ford apoi chiar acest C3, le mai luam cu împrumut. Cât am stat în București nu am fost deloc tentat să-mi iau mașină. Odată mutat la Cluj a apărut și ideea unei mașini, deși orașul este foarte plăcut și recomandat pentru plimbări și nici acum nu am de gând să renunț la mișcarea pe jos. De mai bine de 3 luni de când stau în Mărăști merg mult pe jos (sunt zile în care depășesc 1 h per pedes) și am slăbit vreo 2-3 kile în timpul ăsta - e clar de la mișcare, că de mâncat mănânc la fel.

Ajuns la Ploiești săptămâna trecută am făcut un tur de oraș, cu mama în dreapta, să-mi aduc aminte cum se conduce. E ca mersul pe bicicletă, deși un pic de stres există, în mod inevitabil. Apoi am condus până la Câmpina și înapoi. Iar când am venit la Cluj am condus peste 200 km, după ce mama șofase în prima parte a drumului. Mi-am găsit și un loc de parcare destul de mișto (parcarea e cam pacoste aici în zonă, mai ales că proprietara garsonierei nu are un loc aferent) și am făcut deja câteva plimbări prin Cluj, unde șoferii sunt mult mai calmi ca în sud, în mod evident.

Singura personalizare suferită până acum de C3-ul meu este reprezentată de cd-urile cu U2, Urma, ATB și Chicane care mi-au burdușit torpedo-ul. Am și anvelope de iarnă, s-au ocupat ai mei, predându-mi mașina la cheie. Iar azi am descoperit lucruri interesante: prietena mea e mai cicălitoare decât tata când vine vorba de condus și cunoaște semnele de circulație mai bine ca mine, deși n-are carnet! Pfiu, zi-o Will, așa chill, să-mi revin.