Monday, 3 October 2011

Ultras vs. omul peșterii

Mi-a atras atenția un articol apărut în Adevărul săptămâna trecută, despre acești giboni numiți ultras, așa-zișii suporteri care vin la meci doar să urle și să se bată, indiferent cu cine. Din punctul meu de vedere nu există nicio diferență între maimuțele astea violente și omul peșterii. E posibil chiar ca un caveman să fi fost mai evoluat din punct de vedere spiritual ca un ultras.

Iată câteva citate din articol, prea multe considerații personale fiind de prisos.

Tot microbişti îşi spun şi cei care ajung să nu mai aprecieze spectacolul sportiv şi merg pe stadioane doar pentru a se lupta cu jandarmii sau cu fanii echipelor adverse, pe care-i consideră duşmani de moarte doar pentru că simpatizează o altă echipă. Ultraşii creează haos oriunde se duc. Un astfel de suporter povesteşte cât de scurt este drumul de la fan la huligan.

"Înainte să ajungem la stadion căutam galeriile adverse ca să ne batem, pe stadion ne băteam cu jandarmii. La ultimele 30 de meciuri la care am fost n-am văzut niciun gol şi nici nu mă interesa să văd", povesteşte bărbatul. Cât despre petardele şi fumigenele introduse pe stadion, el spune că erau ajutaţi ori de club, ori de jandarmi. „Le băgam înainte cu o zi, atunci când aveam blat cu cineva de la club, iar când aveam blat cu jandarmi le băgam în ziua meciului, prin chiloţi sau prin ţevile de la steaguri", explică „ultrasul".
(bine că jandarmii confiscă brichetele spectatorilor obișnuiți iar cretinii ăștia intră cu arsenalul din Terminator pe stadion).

"Din cauză că sunt atât de conectat toată săptămâna, mă bucur ca un copil dacă învingem sau devin aproape depresiv dacă pierdem.''


Cristi, suporter

Cristi (40 de ani), poreclit de prieteni „Cocoş", este suporter al uneia dintre echipele bucureştene de top de când se ştie. „M-a dus tata de la patru ani pe stadion şi de atunci ţin cu ei. Nu sunt doar fan, iubesc culorile astea şi mă identific cu filosofia clubului. Când mă rog seara, înainte de culcare, încep cu «Dă, Doamne, să bată!»", spune Cristi. 

Mai bine s-ar ruga să-i dea Domnul o viață, pentru că, în mod evident, nu are una. Dar, cum s-ar spune, nu te poți căca în rugăciunea omului, așa-i?