Wednesday, 26 October 2011

Alte două dezamăgiri discografice

Așteptam cu mare interes niște albume noi în toamna asta. Ambele s-au dovedit a fi mari fâsuri. Le-am ascultat o dată și nu cred că o voi face și a doua oară. Știu că-s prea radical, așa cum am fost în cazul Foo Fighters - Wasting Light, dar acolo măcar era vorba de rock pur. Atunci m-am răzgândit odată ce am digerat albumul, în astea două noi cazuri nu o voi face.

Mă refer la primul album solo Noel Gallagher, numit High Flying Birds și la noul album Coldplay, care sună la fel de stupid ca și titlul său, Mylo Xyloto. Albumul încearcă să preia atmosfera joyful de pe Viva la Vida și s-o ducă la un nivel și  mai flower-power-gay joyful. Nu, merci. A fost chiar necesar să fac un update acestei pagini, la secțiunea Coldplay. Nu înțeleg cum o trupă care a scos o minunăție ca A Rush of Blood to the Head poate ajunge să cânte acest gay pop vesel pentru domnișoare care beau numai sucuri de fructe la terase și niciodată alcool. Chiar "apăram" mereu trupa împotriva celor care spuneau că au un sound gay, dar odată cu albumul ăsta nou am rămas fără argumente, e prea de tot. Nici măcar o piesă rock, nici măcar un riff încântător de la Jonathan Buckland, nici măcar o clapă care să-mi gâdile plăcut urechea. Și discul Viva la Vida are destule astfel de momente, dar acolo mai auzeai o chitară mișto, un ritm mai antrenant, etc. Păcat de potențialul lor.

Deci da, o spun și eu: Coldplay e GAY!

Iar în privința lui Noel, ce să spun. Nu e ce așteptam de la el. Prea săltăreț, prea country, nimic care să aducă aminte de marele songwriter al lui Oasis.

În condițiile astea mă apuc să descopăr o trupă căreia nu i-am dat atenție până acum: Morcheeba.