Friday, 16 September 2011

Raúl a coborât în Gruia

Am fost la Steaua - Schalke 04, scor 0-0, meci anost. Cum gazonul de pe National Arena era muci, UEFA a decis în ultimul moment să schimbe arena și Steaua ales să joace iar în Gruia.

Am avut locuri în buza peluzei și chiar lângă o boxă de foarte proastă calitate am nimerit. Gabi Safta, crainicul Stelei, ne-a spart creierii înainte de meci, în pauză și chiar și în timpul jocului. Ne doream să fie împușcat de aproape sau, fantasma mai softcore, să împușcăm măcar boxele alea de casetofon ieftin. Dar toate astea au contat prea puțin, pentru că în echipa lui Schalke a jucat Raúl. Am avut astfel privilegiul de a vedea pe viu o legendă a fotbalului.  Știu, sună pompos și oarecum lacrimogen, dar ăsta-i adevărul. Chiar nu cred că am fost vreodată la un meci în care să joace un fotbalist mai mare decât Raúl González Blanco.

Raul, în duel cu stelistul Tatu
De ce este celebru Raúl? Foarte pe scurt:

  • A câștigat de 3 ori UEFA Champions League cu Real Madrid, echipă la care a jucat 16 ani.
  • Deține recordul de prezențe și goluri la Real Madrid (exact ca Del Piero la Juve). În caz că nu știți, Real este considerat a fi, de către multă lume, cel mai mare club de fotbal din istorie. FIFA a votat Real Madrid drept cel mai tare club al secolului 20. Momentan este al doilea cel mai bogat club din lume, după Manchester United.
  • Este golgheterul all time UEFA Champions League: 71 de goluri. A marcat în două finale ale UCL, el, Messi și Samuel Eto'o fiind singurii care au reușit această performanță. Raúl este totodată și golgheterul all time în toate competițiile patronate de UEFA.
  • Deține recordul de meciuri în UEFA Champions League: 144.
  • A deținut recordul de goluri la naționala Spaniei (fiind detronat recent de David Villa). 

Pentru a afla mai multe recorduri deținute de acest jucător, intrați aici. Nu a făcut un meci mare aseară. Mi-a plăcut însă cum juca dintr-o singură atingere - înainte ca mingea să ajungă la el știa deja unde urma s-o trimită. Pentru mine a fost un privilegiu să-l văd jucând, iar pentru alde Tănase ar trebui să fie o rușine că au călcat pe același gazon.