Wednesday, 21 September 2011

A durat mai bine de o oră să cumpărăm un celular

Uite așa bine. Am nimerit peste o domnișoară angajată recent, aflată la primul contract cu un client. Pe mine dacă mă luai și mă puneai în locul ei, eventual trezit la 3.00 noaptea și fără să fi lucrat vreo zi în postul ăla, tot m-aș fi mișcat mai repede. 

Cum prietena mea era în cealaltă mare rețea iar nota de plată a mobilului nu mi se dublase, nici nu mi se triplase, ci se multiplicase de 6 ori (fără nicio exagerare) era cazul să trecem în aceeași barcă. Ocazie cu care ne-am dus  aseară la un centru Vodafone să facem contract și să luăm un telefon nou. Ce să vezi - pe tânăra aflată la vânzare am băgat-o în fibrilații. Ne-a spus că, deși lucrează acolo de o lună, nu a mai încheiat niciun contract până acum. S-a apucat să bată contractul la calculator, fără să tasteze niciun caracter nesupravegheată de o colegă, pe care a sunat-o să-i dea indicații. Nu ne grăbeam nicăieri iar Alexandra este foarte amabilă și știe ce înseamnă să servești pentru prima oară un client, prin urmare ne-am păstrat răbdarea și am așteptat. 

Nu aveam însă idee că avea să dureze chiar atât de mult. Vă jur: toată treaba a ținut mai mult de o oră. Practic am blocat tot magazinul, pentru că tânăra cu pricina ignora clienții care mai intrau din când în când, tastând stresată și vorbind non-top la telefon cu acea colegă care o îndruma. Ne-a cerut de 3 ori un număr de telefon de contact, abia a 3-a oară realizând că ar fi cazul să și-l noteze naibii undeva (chiar nu știu cum reacționam dacă mi-l mai cerea o dată). Mă temeam să nu facă aiurea contractul ăla și să ne trezim după cu cine știe ce dume. Când să plătim, altă fatalitate. Habar n-avea să folosească drăcia aia pentru plățile prin card. Am salvat-o de la chin și i-am spus că achităm cash. 

În mod normal un astfel de vânzător m-ar fi pierdut mult mai repede. Adică m-aș fi ridicat și aș fi plecat la alt magazin, fie numai din principiu. De data asta n-am procedat așa, din câteva motive:
  • Eram cu Alexandra, nu ne grăbeam nicăieri și în tot acest timp ne-am conversat exact așa cum am fi făcut-o la vreo terasă sau la o plimbare. Bașca faptul că aveam apă și suc la noi și stăteam jos, deci chiar eram ca la terasă.
  • Tânăra era chiar simpatică și își tot cerea scuze, deci măcar nu am dat peste vreo acritură care ne-ar fi tăiat tot cheful (cum am mai pățit, tot la Vodafone). Prin urmare am fost indulgent. M-aș fi simțit prost față de ea s-o fi stresat și pus la muncă degeaba. Deși orice client ar fi fost total îndreptățit să se ridice și să plece.
  • Alexandrei chiar îi plăcea acel telefon și era mai înțelegătoare decât mine, la adresa fetei de la Vodafone. 
Până la urmă am luat telefonul, toate bune și frumoase. Însă trebuie să trecem iar pe acolo azi, pentru că nu ne-a dat factura. "Vreți să vă dau factura acum? Ar mai dura ceva s-o fac...", ne-a spus ea stingheră, când în sfârșit semnasem contractul, primisem telefonul, sim-ul și garanția. "Nu, nu, lasă, e ok așa! Venim mâine după ea!" am zis noi la unison. Dumnezeule, cum ar fi fost să așteptăm să ne facă și factura?

1 comment:

alina said...

cum era de o luna acolo si nu incheiase nici un contract? daca ii dadeau si ei un 2% de contrat incheiat sa vezi ce repede se misca si era deja experta dupa o luna de incheiat contracte. Si cum era ea singurica fara un manager sau cineva sa o ajute in cazul in care se aglomereaza magazinul? customer service la pamant:)

Post a Comment