Wednesday, 28 September 2011

Dumitru Graur, un senior al presei sportive

L-am revăzut la TVR odată cu reluarea serilor UEFA Champions League. Pentru cei care au crescut în anii '80, Dumitru Graur este un Țopescu al generației anilor '70. Am ascultat multe comentarii live făcute de domnia sa, în acea epocă socialistă, dar chiar ulterior, în primii ani de după Revoluție. Îl ironizam uneori pentru greșelile pe care le mai făcea, dar actualul om și jurnalist Dumitru Graur îndeamnă la respect. Dacă nu sunteți de acord, aruncați o privire retrospectivă asupra carierei sale. Vă ajut eu în continuare.

Mărturisesc că prima mea curiozitate, atunci când l-am revăzut pe ecran, a fost vârsta sa. Internetul m-a rezolvat rapid: domnul Graur are 64 de ani și pot spune că se ține foarte bine. În continuare voi cita de pe enciclopediaromaniei.ro: 

"Dumitru Graur (n. 30 mai 1947, Bucureşti) ziarist sportiv, comentator sportiv de radio şi televiziune, analist media, primul redactor şef al primei redacţii sportive TV din România la TVR. Pe parcursul carierei a scris numeroase articole şi anchete în presa scrisă, comentarii tv. A contribuit la crearea mai multor redacţii sportive de televiziune (TVR, Antena 1, Prima Tv)."

Iar acum de pe ro.wiki:

"În prezent este președinte al Asociației Presei Sportive, ales din martie 2011. Este fiul savantului român de origine evreiască Alexandru Graur.
A absolvit liceul Mihail Sadoveanu din București în 1966 și în 1971 Institutul de Educație Fizică și Sport din București (IEFS), specializarea fotbal și antrenor categoria a III-a.
A fost angajatul cotitdianului Sportul, unde a scris mai multe cronici despre fotbalul românesc, urmând ca în perioada 1973-1984 să lucreze ca redactor al ziarului Flacăra. Între anii 1984-1997 a lucrat la TVR ca redactor șef și ca comentator sportiv, unde a pus bazele mai multor emisiuni sportive precum Sport Magazin, Puls 180, Repriza a III-a, Sport Club sau Nocturna Sportivă. În 1997 lucrează pentru Prima TV iar în 1999 pentru Antena 1. Începând cu anul 2001 până în 2003 ocupă funcția de director al Gazetei Sporturilor și al diviziei Sport din cadrul trustului Intact. În 2005 a devinit producător TV independent, fondând „Agenția de Publicitate Sportivă și Marketing Balkan Football SRL”, prin care a creat emisiunea Parfum de glorie."

Dumitru Graur ascultă jazz, îi place să călătorească și ține pasul cu timpurile pe care le trăim. Are profil Facebook dar și un blog unde postează constant. Este omul care a micționat contra vântului, interzicând știrile cu Becali. Recomand acest interviu în care povestește evoluția sa în televiziunea comunistă, apoi în cea post-decembristă, până în era becaliană care (personal mă tem că) va fi mai lungă decât cea ceaușistă.

"Nu mai comentez de 15 ani. Am făcut emisiuni, am făcut redacţii, am inventat jurnalişti, am crescut oameni. În 1994 am realizat o campanie fabuloasă, pe care nu o va mai face nimeni. "24 pentru '94". Am trimis echipe în toate cele 24 de ţări participante la Cupa Mondială. A fost ceva senzaţional, unic.
"Parfum de glorie", un concept al meu, e o emisiune de mare succes. La "Parfum de glorie" au vorbit ultima oară "profesorul" Gheorghe Constantin, Florea Dumitrache şi mulţi alţii.

Am încercat să fac altceva într-o lume în care sunt serviţi nonstop Cristi Borcea şi Gigi Becali, într-o permanentă manelizare a televiziunilor. Când am plecat de la Antena 1 şi asta mi s-a reproşat. Că nu dau ştiri cu Becali. Interzisesem la un moment dat ştirile de acest gen. Gigi e un produs al ProTV-ului. Ar fi interesant de făcut un studiu intitulat: "cum au influenţat ştirile sportive de la ProTV viaţa sportivă din România". Ar fi foarte interesant.
Am reuşit să ducem totul în derizoriu, în manelism. Din această cauză mulţi părinţi nu îşi mai lasă copiii la sport."
Printre amintirile mele cu Dumitru Graur se numără și una cutremurătoare. În 1994 i-a murit fata de numai 18 ani, într-un accident de mașină (dacă nu mă înșel). La foarte puțin timp după, Graur a plecat în SUA să comenteze celebrul World Cup de atunci. A primit multe critici, lumea se crucea că-i mai ardea de așa ceva. Țin minte cum, în timpul comentariului unui meci de fotbal de la acea Cupă Mondială, Dumitru Graur a explicat cum exercitarea în continuare a profesiunii sale de comentator sportiv era singurul lucru care-l mai ținea în viață în acel moment.

Urmăriți-l la tv în serile de Liga Campionilor, spune lucruri pertinente, iar mie personal, omul de televiziune Dumitru Graur îmi impune mai mult respect decât o făcea Aurel Țicleanu anul trecut, în cadrul aceleași emisiuni.