Sunday, 11 September 2011

9/11: Un deceniu mai târziu

Azi ar fi trebuit să fiu la New York, însă am fost nevoit să amân o nouă excursie în cel mai fascinant oraș din lume. Mai bine că n-am mers, primarul orașului anunțând un security threat care ne-ar fi stresat la maxim pe acolo. Au trecut 10 ani de la ziua care a schimbat planeta, zice-se, fiind al 5-lea an în care nu las să treacă 11 septembrie fără a pomeni acest lucru aici pe blog.

Astăzi la Ground Zero vor fi prezenți George W. Bush, Barack Obama și Mike Bloomberg, primarul New York-ului. Comemorarea victimelor nu este deschisă publicului, ci doar familiilor acestora, însă evenimentul va fi televizat.

9/11 a însemnat mult și pentru mine. Iubesc New York-ul și clădirile înalte, ca să ofer doar două motive, nu neapărat cele mai evidente sau importante. Acestea sunt articolele pe care le-am postat în fiecare zi de 11 septembrie, începând cu 2007 și terminând cu 2010.


Un colț american

One WTC

Au mai rămas 2 ani

Noul turn, One WTC, se înalță văzând cu ochii. Construcția va avea 417 m, iar cu tot cu antenă 541 m, adică 1.776 picioare (știți ce reprezintă în istorie acest an, nu?) Iată un articol recent despre cum se prezintă noul complex din Lower Manhattan. Trebuie să spun că totuși nu-s un mare fan al clădirilor care-și pun o țeapă din asta în vârf și spun că au înălțimea X, cu tot cu țeapa. Mai exact, nu-s fanul ideii de a considera aceasta ca fiind de fapt înălțimea clădirii. Este ca și cum îți pui un dildo în vârful puții și spui că de fapt o ai de 30 cm. Dar să nu ne abatem de la temă.

Parcă și acest pompier arată cei 10 ani scurși de atunci. De fapt el striga după ajutor. Cum ar spune Bruce Springsteen în melodia Nothing Man, the sky is still the same unbelievable blue.
Așa cum vă băteam la cap în 2008 după ce m-am întors din State, vă recomand o coloană sonoră, fie că vă amintiți de 9/11, fie că iubiți New York-ul și America sau pur și simplu: albumul The Rising al lui Bruce Springsteen. Îți face părul măciucă. 

May we never forget. Însă e foarte important să avem în vedere că suntem manipulați constant și că adevăratul bau-bau nu este terorismul. Vă recomand acest articol din The Insider, pentru a vă lumina un pic. Numărul victimelor terorismului este infinit mai mic față de cel al altor flagele, asta în timp ce banii cheltuiți pentru celebrul War on Terror ating cote astronomice. Cine câștigă din asta? Câțiva băieți deștepți care-i prostesc pe proști, conducând lumea.



Ar mai fi chiar multe de spus. De pildă că 6.200 de soldați americani și-au pierdut viața în războaiele duse după 9/11. Adică un număr dublu față de cel al victimelor atentatelor din septembrie 2001. Pe ei cine îi pomenește? Cine îi pomenește pe cei omorâți de americani, în numele democrației, păcii, libertății, războiului împotriva terorii și altor bullshit-uri de gen? Știm prea bine că de fapt este vorba doar de bani, petrol, influență și alte interese. Cine îi pomenește pe copiii care mor de foame pe toată planeta, câte unul la fiecare 5 secunde? La fiecare 4 ore moare (numai de foame, atenție) un număr de copii egal cu cel al victimelor de la 9/11. Pentru ei ce facem? Cum îi ajutăm concret? Cum îi comemorăm?

Suntem manipulați prin frică, este foarte ușor de făcut asta. Exact la fel cum Biserica ne manipulează, tot prin frică adică, însă folosind alte mijloace. Cine nu vede asta e un naiv. Toată planeta a vibrat cu America și a compătimit-o acum 10 ani. Sau, în fine, o mare parte, nu chiar toată. Mediatizarea intensivă, teroarea adusă live în casa oricărui om de pe glob, ideea că nu mai ești nicăieri în siguranță, atacul devastator în inima trufașei și, iată, vulnerabilei Americi, cifrele care atestă aceste atentate drept cele mai grave din istorie - toate astea ne fac acum, la 10 ani după, să vorbim zile și săptămâni în șir despre 9/11, să revedem, să ne aducem aminte, să oftăm. Și este normal, însă până la un punct. Anume până la punctul în care mediatizarea intensivă a acelor evenimente pune alte mari atrocități și catastrofe (mult mai mari chiar) în umbră. Da, știu că am postat la rândul meu intens despre acest subiect. Sunt fascinat de America, așa cum e ea, plină de erori fatale, aroganță și de mulți retardați. Încerc să rămân totuși obiectiv în fascinația mea și probabil vă aduceți aminte că nu este prima dată când spun "ok, o mare grozăvie s-a petrecut pe 11 septembrie 2001, dar există și au existat altele a căror gravitate este mult mai mare".

Nu uitați ideea asta, așa cum nu uitați nici faptul că, în cazul în care vă bucurați că "și-au mai luat-o și americanii ăștia, așa le trebuie", acei aproape 3.000 de oameni care au murit atunci nu aveau nicio vină. Pe principiul ăsta oricine o poate păți oricând, iar cei care au jubilat că America a primit un genunchi în testicule (sau un pumn care i-a spart cei doi dinți din fața, de pe skyline-ul Manhattan-ului) cu siguranță n-ar vrea să li se întâmple lor. Întrebați-vă mereu și dacă tot ceea ce vi s-a spus de câtre oficiali, despre 9/11 sau alte evenimente majore, reprezintă adevărul absolut.

Gata, închei. Vă mai arăt doar chestia care m-a marcat cel mai tare acum 3 ani când am vizitat Ground Zero: hubloul unui avion intrat într-unul din gemeni. Abia aștept să revin la New York și să mă cocoț în vârful turnului One WTC.


1 comment:

Suzana said...

Ma bucur ca esti obiectiv si vezi ambele fete ale monedei.

Post a Comment