Friday, 26 August 2011

Un excelent interviu cu Dan Byron

Știam că acest domn respiră muzică, lucru pe care-l confirmă și în cadrul interviului publicat azi în ceea ce am impresia că este un supliment al Adevărului (Spune și Tu!).

Foarte pertinent și obiectiv, Dan Byron vorbește despre muzică și cultură muzicală, manele, pop și rock, politicieni și hipioți, felul în care s-a apucat de muzică, cum a predat ca suplinitor la două școli, de la ce provine nickname-ul Byron, cum compune muzică și ce songwriters îl inspiră, cum a vrut să scrie muzică de film cu Oigan de la Kumm și, atenție, de ce nu-i place U2. 

"Nu i-am înţeles niciodată pe fanii U2. E o trupă bună, cu o atitudine OK, au scene grandioase şi spectaculoase, dar eu nu înţeleg de ce cineva ar asculta U2 până când îi pocnesc urechile. Niciunul dintre ei nu e vreun mare instrumentist, Bono e departe de a fi un mare vocal, versurile sunt uşurele... Au avut doar nişte producţii foarte mari şi parte de o groază de promovare."

fotounion.ro
E opinia lui, nu sar de fund în sus și nici n-am de gând să-l pocnesc, cum spune el acolo că ar face unii fanatici. Până la urmă vorbim de gusturi și păreri personale, totul e relativ.  Nu voi fi însă niciodată de acord cu afirmația că versurile U2 sunt ușurele și există cel puțin un capitol întreg în cartea mea care argumentează această afirmație. Dacă U2 are "versuri ușurele", atunci eu zic să ne apucăm cu toții de manele sau să ne strângem jucăriile și să plecăm acasă.

În altă ordine de idei, am spus aici pe blog că, oricât de mult l-aș admira pe Dan Byron ca artist (și trupa Byron în ansamblu), până acum n-am rămas cu nimic la suflet, după două albume originale, unul de covers și un concert unplugged la care chiar am asistat live. Mi-au plăcut la vremea lor, le-am fredonat la jdemii de concerte, chiar le-am cântat cu Dan la chitară, dar ceva mai târziu ele au dispărut din peisajul meu muzical și nu e vina nimănui pentru asta. Pur și simplu acea muzică nu-mi mai spune nimic acum.

Așa că îmi vine iar în minte o vorbă  spusă de Bono, referitor la perioada de început a trupei - citatul aproximativ sună cam așa: "Other bands had everything but didn't have it. We didn't have anything, but we had it". Se referea desigur la acel ceva care face totul să meargă, chiar dincolo de bariera strictă a cunoștințelor și abilităților muzicale. Din punctul meu de vedere, strict personal și fără a avea nicio secundă intenția de a jigni trupa Byron, pot spune că they don't have it, oricât de talentați ar fi, tobă de muzică, inventivi, dedicați și așa mai departe. Repet, nu intenționez să pornesc o polemică, doar îmi spun feeling-ul personal.

Revenind la părerea lui Dan Byron despre U2, discuția este chiar mai lungă un pic. Puteți citi interviul aici. Sunt și câteva imagini cu trupa Byron în salina de la Turda, lucru cu atât mai inedit pentru mine cu cât am fost acolo acum 6 zile.

1 comment:

ruxandra said...

Da, este ceva despre care cei de la U2 s-au prins, in timp ce Byron-ii ori nu vor, ori se fac ca nu vor sa se prinda. Se cheama public. De aceea exista fani U2 care te-ar plesni daca zici ceva de rau despre Bono. Degeaba te lauzi cu versuri de geniu, daca nu stii sa le transmiti mai departe. In timp ce Byron ar vrea faima fara sa aiba de-a face cu un public, Bono a inteles ca muzica este pana la urma cu si despre oameni.

Post a Comment