Monday, 8 August 2011

Știri din Kolozsvár

Două conflicte mai mult sau mai puțin etnice fac zilele astea obiectul atenției publice din Cluj. Hai să vedem despre ce e vorba, apoi să vă  spun modul în care văd eu, așa la un nivel foarte superficial, relaționarea cu maghiarii.

Sunteți cu siguranță la curent cu unul dintre conflicte, pentru că ieri era mediatizat intens în media națională: UDMR a rupt coaliția locală cu PDL. Motivul invocat (și, desigur, cauza de formă a problemei): piața volantă din Piața Unirii, amenajată în timpul weekend-ului. Iată și a doua știre: câțiva cetățeni maghiari au fost arestați pentru că au încercat să pună plăcuțe pe care scria Kolozsvár (denumirea Clujului în ungurește). Toate articolele apărute pe tema celor două știri par mai degrabă desprinse de pe Times New Roman, dacă mă întrebați pe mine, dar ele chiar sunt reale.

Eu unu' n-am nicio problemă cu ungurii, prin urmare consider aceste șicane etnice absurde. Iar acum nu merg pe principiul "nu mi s-a întâmplat mie deci nu există". Într-adevăr, n-am avut vreodată probleme cu un cetățean de etnie maghiară însă și de-aș avea cândva nu cred că ar fi înțelept să extrapolez un conflict personal la nivel național. Chestiile gen "afară cu bozgorii din țară" sunt simple imbecilități, de la microbistul care nu suportă CFR Cluj la frustratul care nu-și înghite vecinul de scară doar pentru că e ungur și până la conflictele dintre politicieni și istorici. Mi se rupe de tratatul de la Trianon și nu mă interesează cine a fost primul aici sau cine va stinge lumina în anul 2500 când ne vom muta pe Marte. Într-o lume tot mai globalizată în care zeci de etnii și naționalități locuiesc între granițele aceleiași  țări sau metropole chiar nu cred că mai e cazul să ne comportăm ca niște copii  - "du-te și joacă-te la blocul tău!" Evident, aș avea pretenția unei mentalități similare din partea ungurilor, fie ei cetățeni români sau nu.

Recunosc că am fost deranjat o dată (recent chiar, acum câteva săptămâni) de un client care a sunat la firma unde lucrez și care, la întrebarea mea "Din Cluj ne sunați?" a răspuns cu "Da, din Kolozsvár". Îmi venea să-i zic un "Kolozsvár în p*zda mă'tii, Cluj nu poți pronunța? Ai vreun speech impediment când vine vorba despre denumirile românești?". Dar i-am dat pace. Omul e liber să-i spună cum vrea orașului Cluj, așa cum nemții îi spun Klausenburg și evreii Kloiznburg, așa cum noi spunem Londra și nu London sau Marsilia în loc de Marseille (la astea nu prea v-ați gândit, nu?), așa cum mai toată planeta spune Bucharest și nu București (ba suntem chiar flatați dacă vreun artist străin spune Bucharest în loc de Budapest). Ups, Budapest am zis? Păi noi îi spunem Budapesta, nu suntem cam naționaliști? Am putea da astfel de exemple până mâine, cred c-ați prins ideea.

Vorbind acum la nivel de stat, cu obiectivitate și fără patimi stupide, Ungaria este peste România, oricine a trecut pe acolo știe asta. Iar Budapesta este un oraș superb, pe care sper să-l vizitez curând (distanța până acolo este mai mică decât cea până la București, să nu mai vorbim că prin Ungaria mergi pe autostradă). Așa că noi, clujenii, avem privilegiul de a petrece oricând câte un weekend în capitala Ungariei, aflată la vreo 5 ore de drum. Pentru mine doar aceste detalii turistice contează, cele naționalist-etnice deloc.