Tuesday, 19 July 2011

Revederea celui mai tare oraș din lume - pentru moment amânată

Planul era să plec în vacanță la New York în septembrie. Rezervasem deja cameră la hotel și chiar biletele de avion. Din fericire nu le plătisem pe niciunele, iar acum le putem anula. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că sorella nu va obține viza de State la interviul pe care l-a avut programat azi. Dar iată că s-a întâmplat, pentru că la ghișeu a dat peste un american ciufut și mult prea deontolog, care a considerat situația ei din țară mult prea "instabilă", fiind deci susceptibilă de o emigrare ilegală (sau imigrare, depinde de pe ce parte a oceanului priviți).

Colac peste pupăză, ieri tocmai aflasem că nu am câștigat la loteria vizelor. E drept, aici nu-mi făceam iluzii - nu știu câți au fost pe loc anul ăsta, dar anul trecut au fost vreo 260. Deci șansele erau absolut infime. Însă repet, chiar nu mă așteptam ca sorella să aibă vreo problemă în obținerea vizei de turist. Eu mă mai pot bucura de ștampila asta minune pentru încă 7 ani, iar prietena cu care urma să mergem o obținuse foarte lejer acum câteva săptămâni. Recunosc totuși că sunt un privilegiat: m-aș putea urca oricând în primul avion pentru a revedea New York-ul, dar nu vreau s-o fac în orice condiții. 

Evident că îmi pare rău, mai ales că am fi fost acolo la comemorarea celor 10 ani de la 9/11. Și mă gândeam că-i culmea: merg în America numai când o lovește criza (în 2008 am fost la nici 3 săptămâni după ce se declanșase nebunia, iar acum probabil știți că rahatul este la un pas de a fi proiectat în ventilator din nou). Dar sunt convins că tot răul va fi spre bine iar când ne vom întoarce la New York, fie ca turiști, fie ca viitori locuitori ai metropolei, ne vom bucura și mai mult decât am fi făcut-o acum. Partea cu adevărat bună este că recent mi-am mai făcut noi prieteni în zonă. Iar draga mea prietenă Alina, care locuiește de 4 ani acolo, mi-a spus cam așa:

"Eu am avut de la început un feeling ca nu vă voi vedea în toamna asta, însă nu am nici un dubiu în privința faptului că tu vei veni să locuiești aici - poate și sorella, cine știe:)
Dragii mei, anul asta e cam cu ups and downs pentru toată lumea, însă când vom ieși în câmp deschis ne vom vedea mult mai bine unii cu alții atât fizic cât și în orice altă formă.
Și " don't stop believing" vorba cantecului:)"

Bono și The Edge de la U2 nu mai au de mult nevoie de viză pentru a intra în State. Aseară la New York, invitați fiind în cadrul celebrului show al lui David Letterman, au cântat piesa de mai jos și parcă mi-a mers la suflet, apropo de această amânare: it's just a moment, this time will pass

5 comments:

alina said...

my favorite U2 song - I'm a sucker for good lyrics

The Fly said...

ha! ce ma bucur ca te-am nimerit :) Il adaugam la playlistul acustic pe care-l vom presta in Central Park (alaturi de Clocks..?)

ruxandra said...

Nici eu nu m-am gandit ca voi trai momentul in care imi va fi rusine ca am fost acceptata la o universitate din Londra. Probabil ofiterul de la ambasada era din Texas...

alina said...

@Bogdan :Evident! e musai o piesa U2:)
@Ruxandra - everything happens for a reason. Daca ai nevoie de London inspiration poti vizita blogul unei prietene in Londra:
http://fromlondonwithlovebyiulia.blogspot.com/
Iulia a facut o facultate de comunicare in Romania si a plecat imediat dupa la Londra, acum lucreaza intr-o agentie dupa peripetii pe care le poti citi in povestirile din blog. Mult succes si keep your head up high! Great things come to the ones rejected by frustrated people:)

ruxandra said...

@Alina: thanks!
la anul imi voi lua viza de la Londra, cred ca asta era de fapt, nu am cerut-o de unde trebuie :)

Post a Comment