Wednesday, 13 July 2011

Revedere cu maidanezi

Probabil știți că am fost prin sud vreo 4 zile și tocmai am revenit. Ce crește exponențial odată cu foarte înceata călătorie cu trenul către regat, pe lângă meltenisme, manelisme, mizerie și numărul centimetrilor pătrați de piele tuciurie? Ați ghicit: numărul maidanezilor.

În gara Bușteni erau trei care se băteau. Pe la Câmpina aveam o situație în antiteză, dragostea triumfa de data asta: doi câini făceau sex. La Ploiești am coborât și, după ce am slalomat printre 3 câini aflați pe peron, am luat un taxi. Nici nu apucase șoferul să bage viteza a 3-a că mașina a fost asaltată de alți câini, genul ăla care latră și fuge după tot ce se mișcă. Minunat, mama India ar trebui să fie geloasă.

Pot spune apoi că în fiecare dimineață și în fiecare seară petrecută în Ploiești m-am delectat cu un minunat cor gângurit de niște maidanezi micuți dar plini de ei, Joe Pesci wannabes, care taxau prin lătrături interminabile mașini, bicicliști și boschetari, pe trotuarul de vis-a-vis, pe care îl stăpâneau. Precizez că apartamentul nostru din Ploiești nu se găsește în cine știe ce cartier obscur, ci chiar la strada principală a orașului. Iar cine mă cunoaște își dă seama că nu inventez: în fiecare dimineață am fost trezit, undeva în jurul orelor 7-8.00, de zgomotul produs de câinii ăștia. Iată și unul dintre motivele pentru care ei există și nu oriunde, ci anume în zona aia. Am pozat cu mânuțele mele acest cretin care a coborât din bloc pentru a le da mâncare:


Dacă am trăi într-o țară normală (este ultra-mega-hyper evident pentru toată lumea că nu este așa), s-ar produce următoarele (indiferent cine și cum ar sesiza sau s-ar autosesiza):

- câinii ar fi săltați imediat, duși la un adăpost și trimiși la culcare dacă în 7 zile nu-i revendică nimeni (iar revendicatul ăsta nu esta așa simplu, la îndemâna oricărei babe nebune).

- iresponsabilul din imagine care le dă de mâncare ar fi amendat drastic.

- același iresponsabil (la adresa confortului și siguranței concitadinilor săi) ar deveni brusc responsabil de orice pagubă provocată de unul dintre sufletele nevinovate și complet inofensive pe care le hrănește. Fie și pentru tulburarea liniștii publice, că dacă ies eu noaptea de nebun sau dimineața la prima oră și încep să latru, îmi iau și înjurături și oale-n cap și amendă de la poliție, dar minunații cățeluși și trepanații care îi protejează (sunt foarte mulți ca ăsta din imagine) nu pățesc absolut nimic.

- oamenii care trec prin zonă și observă ce face nebunul ar trebui să-l atenționeze, să ia atitudine împotriva lui. Deși este o pierdere de vreme până la urmă. Cel mult riscă să dea peste unul violent, care oricum va da de mâncare maidanezilor din nou, cu proxima ocazie în care va strânge niște oscioare și va coborî plin de el în fața blocului, să-și demonstreze sieși, vecinilor și lui all mighty God above ce suflet elevat și milos este el.  

Am petrecut aproape 24 de ore și în București. Inutil să mai spun că am făcut slalom printre niște maidanezi în drum spre concertul Bon Jovi, iar a doua zi când am mers la PwC și am ieșit de la metrou la Aurel Vlaicu stația era plină de ditamai exemplarele leneșe, întinse care încotro. Jur că de-aș fi avut un pistol cu amortizor aș fi trecut pe lângă ei și i-aș fi executat rapid și fără milă, exact așa cum dai cu o cârpă după niște muște. Pentru că, înainte să sară cu gura vreun suflet din ăsta mărinimos care citește aceste rânduri, țin să precizez că nu este absolut nicio diferență între o muscă și un maidanez. Ambele specii sunt la fel de inutile și au la fel de mult "suflet". Câinele de pe stradă nu are nicio legătură cu ăla pe care-l crești în casă sau la curte, la fel cum hamsterul n-are legătură cu șobolanul din pivniță. Unul este un animal sălbatic, altul este un pet domesticit, de care răspunzi tu. Inutil să mai spunem că muștele nu te atacă pe străzi, nu te mușcă și nu scoală cartiere întregi lătrând.

Am așadar foarte multe de oferit (dar nu pot să le spun pe post) tuturor idioților care protejează acest cancer al străzilor din România și care consideră normal să nu poți dormi, în plin mediu urban, de zgomotul făcut de niște animale sălbatice libere ca păsările cerului. La dracu' și cu voi și cu toți politicienii români din ultimii 21 de ani.

3 comments:

Anca Piglesan said...

Ouch!

iuditaioana said...

Cea mai mare frustrare a ta se rezumă la câinii maidanezi(din câte am citit din posturile tale). Și David Foenkinos a scris o carte despre un tip care se căsătorește cu o tipă doar pentru că adoră să o vadă spălând geamuri. Dar aia era o carte.

The Fly said...

Am scris si eu doua carti, desi nu despre maidanezi. Insa cu toate astea iti pot spune ca esti imbecila, cu argumente: cainii maidanezi nu sunt o frustrare a mea, ci o foarte mare problema a acestei tari. Pentru ca tu nu vezi problema asa si treci totul prin acest filtru sentimental-cretinoid, lipsit de logica, simt practic si compasiune pentru oameni, esti o mare imbecila.

Nu mai lasa comentarii pe acest blog, ele nu vor mai fi publicate, indiferent de felul lor si de articolul unde le postezi.

Post a Comment