Sunday, 24 July 2011

Primul cover în noua garsonieră

Așa cum spuneam ieri, era cazul să botez cum se cuvine această mutare. Și pentru că recent am descoperit în sfârșit o partitură de acuratețe a unei piese optimiste care-mi place de vreo 6 ani, am ales să o zdrăngăn după cum veți vedea mai jos.

Chris Martin o cântă într-un acordaj mai bizar (C# G# C# F C# C#). Este practic un open D (exceptând a 2-a coardă) lăsat un semiton mai jos, adică un open C#, că tot vorbeam recent despre asta. Dacă vreți să sune exact ca pe album, așa trebuie s-o cântați, pentru că în acordajul clasic veți obține doar imitații, oricum ați da-o. Este simplă, uite aici cum se face. Eu m-am poticnit nițel pentru că mă mai holbam pe ecran la versuri.

În altă ordine de idei, nu m-a înjurat niciun vecin, așa că data viitoare voi folosi mai mult volum. La Cluj este în continuare toamnă, dar cu toate astea voi ieși la o recunoaștere prin cartier. Am despachetat aproape tot, mai am doar de aranjat niște cărți.