Friday, 15 July 2011

Înainte își spunea Marky Mark și era rapper

Nu am nicio îndoială că la un moment dat se va face un film despre viața lui Mark Wahlberg. Este oricând un subiect. Am mai spus aici că sunt admiratorul lui, atât pentru performanțele-i actoricești (nominalizat la Oscar pentru rolul secundar din The Departed), dar mai nou și pentru cele de producător (nominalizat chiar anul acesta pentru The Fighter). Iar exemplele sunt mai numeroase.


Mark Wahlberg a împlinit recent 40 de ani și reprezintă un caz clasic de puști al străzii care și-a depășit cu foarte mult condiția iar acum, în loc să fure, să dea în cap, să fie făcut poștă prin vreo pârnaie sau pur și simplu să fie un cocalar anonim, a ajuns la ceea ce în engleză se spune international stardom. Și asta în principal pentru că s-a cumințit de multă vreme. Mark a crescut pe străzile din Boston, având 8 frați mai mari și a avut de peste 20 de ori probleme cu poliția orașului. La 13 ani era deja drogat iar la 15 rasist. La 16 ani a atacat un vietnamez, lăsându-i un ochi fără vedere. A fost condamnat la 2 ani de închisoare dar a fost eliberat după 45 de zile. 

Din fericire s-a apucat de muzică. Fratele său Donnie a făcut parte din celebrul boy-band New Kids on the Block. Culmea, Mark a făcut și el parte din trupă la început, dar a renunțat repede. Ulterior s-a apucat de rap, lansând un mare hit: Good Vibrations. Voi cei mai de-o seamă cu mine sigur știți piesa. În 1994 a scos un album împreună cu un artist reggae: Life in the Streets. Ei bine, așa mi-am adus eu aminte azi de Marky Mark. Mai exact mi-am reamintit o piesă de pe acest album, pe care o găsesc și azi excelentă (de altfel tot albumul este foarte autentic și lansat de un om care chiar a trăit pe străzi, spre deosebire de alți rapperi care doar vorbesc despre asta). Melodia se numește United și are un refren senzațional, cu alură de imn. 

Eram în clasa a 9-a când a apărut acest album. Pe acea vreme nu puteai descărca imediat de pe net orice piesă și nici nu exista YouTube. Când îmi plăcea foarte mult o melodie era necesar să fiu cu ochii pe MTV pentru a o înregistra - îmi luasem un cablu care scotea sunetul tv-ului într-un casetofon. Țin minte că o perioadă am mers pe jos la liceu, să economisesc banii de bilete pentru a-mi lua caseta cu albumul Life in the Streets, pe care se găsea piesa asta. Costa vreo 1000 și ceva de lei vechi.