Friday, 8 July 2011

În tren cu Bon Jovi și alții care sigur nu-l ascultă


Sunt în tren de mai bine de 8 ore și tocmai am plecat din Sinaia. A avut întârziere vreo 45 minute în Brașov. Adică în loc să facă 6 ore de la Cluj, ceea ce oricum e aberant, a făcut aproape 7. Voi publica acest articol de acasă pentru că, așa cum v-am spus, n-am net în tren.

Am două povestioare din călătoria asta. Prima se referă la un moment Bon Jovi, petrecut chiar cum m-am suit în tren. În fața mea este un cuplu de puștani. Ea a recunoscut în căștile mele piesa Have A Nice Day (vă dați seama ce tare ascultam, probabil aveam creierul pe orbită deja) și a început să fredoneze refrenul, fără nicio inhibiție. Fain! Faza s-a repetat la alte două melodii, Runaway și Make A Memory. Probabil vor merge și ei la concert. Chiar acum când scriu am dat iar play la Have A Nice Day, dar fata este adâncită în Mizerabilii lui Hugo.

A doua istorisire nu se încadrează în tonul fain al celei dintâi. Privește niște cocalari infecți, genul pe care până acum am reușit să-l evit pe InterCity. Și, la naiba, ăsta este unul dintre motivele pentreu care prefer(am) IC-ul. Erau vreo 7, jegoși, tuciurii, în blugi și-n papuci de plastic, genul de zidari sau căpșunari. Cu mufe de oameni extrem de simpli și reduși intelectual, dar care cred despre ei că-s șmecheri. S-au urcat la Sighișoara și s-au așezat pe următorul rând de scaune, relativ la locul unde stau eu (în IC nu-s compartimente). Bineînțeles că nu aveau bilet. Nașa care a venit să-i contoleze i-a luat tare dar până la urmă s-a blegit ca un falus nebăgat în seamă și a acceptat ciubucul. Cine știe cât or fi dat cimpanzeii ăștia, dar cu siguranță mult mai puțin decât face. Iar eu și restul călătorilor am plătit bilet întreg, la prețul lui exagerat, ca să-i suportăm pe nenorociții ăștia, atât pe banii noștri cât și în spațiul nostru vizual și fonic. Din fericire nu și în cel olfactiv, n-am simțit nimic în sensul ăsta. Și tot din fericire, la Brașov au schimbat vagonul, tocmai când începuseră să se destindă și să pună manele la mobil. Clasic.

(Între timp tocmai a început Always la mine în căști și asta mică s-a uitat la mine, mi-a zâmbit și a început să fredoneze cu Jon. Nu-i așa că muzica e cel mai frumos limbaj universal? Stai că i-am întrebat: nu merg la concert.)

Aș mai fi avut cu cocalarii, dar hai s-o încheiem în nota asta, că-i mai frumoasă. Have a nice day & weekend! Atenție la video, Richie e pus iar pe penetrări duble :-)