Tuesday, 5 July 2011

Îmi fac temele pentru concertul Bon Jovi

Au mai rămas 5 zile până la concertul anului în România iar eu deja intru în atmosferă. Nu ascult doar ultimele două albume ale trupei (Lost Highway și The Circle, ambele foarte faine și lăudate aici pe blog la vremea lor), ci m-am apucat să citesc When We Were Beautiful, un best seller cu titlul inspirat dintr-o piesă de pe ultimul disc Bon Jovi. Cartea este un fel de U2 by U2, în care membrii trupei își prezintă povestea de la începuturile din Jersey și până azi.

Am găsit chiar foarte multe asemănări între poveștile U2 și Bon Jovi, de la începutul ezitant, cu explozie abia pe la al 3-lea album (lucru care te-ar îngropa în industria muzicală de azi), la prietenia dintre ei, de la turneele intense care aproape i-au alienat, la un mare hop în care s-a pus problema destrămării, de la super chitaristul Richie Sambora (de ex. pe mine mă fascinează cum sună chitara aia în Superman Tonight)  la frontmanul Jon, care a tras mereu trupa după el. Până și componența trupei a rămas practic neschimbată (este un mic detaliu aici, vorbim imediat), la fel ca în cazul irlandezilor. Apropo, Jon este la fel de fidel și familist ca și Bono: căsătorit cu iubita din liceu cu care are 4 copii, ca și liderul U2. Și, ca să punem capac, să spunem că și Bon Jovi s-au considerat (sau au fost considerați în diverse momente ale carierei lor) cea mai mare trupă din lume. 

Mâine, adică miercuri, cei interesați pot cumpăra Gazeta Sporturilor, care le prețul de 16 lei oferă DVD-ul Live From Madison Square Garden (cea mai faimoasă arenă din lume, am fost acolo!). Găsiți trailerul la finalul postării. 

Un alt amănunt interesant ar mai fi că Bon Jovi ar fi trebuit să intre în celebra Rock'n'Roll Hall of Fame, anul trecut. Au fost nominalizați dar până la urmă nu au fost admiși. În schimb Jon și Richie au fost introduși în Songwriters Hall of Fame în 2009. Iar acum o chestie și mai ciudată (m-am documentat un pic, așa că nu vorbesc aiurea): deși au primit mai multe nominalizări la premiile Grammy, Bon Jovi au câștigat numai unul până acum, în 2007. Pentru această piesă, care (dacă mă întrebați pe mine) este absolut banală. 

Bon Jovi sunt: Jon Bon Jovi (voce, chitară acustică Takamine), Richie Sambora (backing vocals, chitară electrică și acustică, are unele double neck - eu le zic "cu dublă penetrare"), Tico Torres (tobe), David Bryan (clape) și Hugh McDonald (bas). Eh, aici vine chestia pe care nu o înțeleg: de când primul basist al trupei, Alec John Such, a plecat (în 1994), trupa nu-l mai recunoaște oficial în prezentări pe noul basist. Până și în cartea pe care v-am menționat-o mai sus Hugh nu apare deloc, nici în interviuri și nici în imagini. Ar trebui să aibă o explicație beton pentru asta, altfel mie mi se pare cam de rahat gestul. Dar să trecem peste acest amănunt și să ne dăm întâlnire duminică la concert!

Ah, un ultim detaliu: concertul de la București nu face parte din The Circle Tour, așa cum credeam eu până acum, ci din turneul de promovare a compilației dublu CD Greatest Hits - Ultimate Collection, pe care, nu mai spuneți nimănui, am descărcat-o aseară. Din raft adică, nu de altundeva. Gata, iată trailerul DVD-ului pe care îl puteți cumpăra mâine de la chioșcurile de ziare.