Saturday, 2 July 2011

Cât de complicat este să-ți vinzi cărțile într-o librărie

E chiar foarte complicat. Decât să apelezi la o librărie, care (m-am cam prins eu) are 0 interes să vândă cartea scrisă de tine, autor ilustru necunoscut, mai bine te apuci să le vinzi pe o tarabă la drumul mare. N-am încercat asta încă, dar fac pariu că ar fi mult mai eficient, fără o tonă de hârțoage inutile și fără bătăi de cap. Ca să nu specific că n-ai mai lăsa comision nimănui, evident.

Hai să refac un pic filmul. Anul trecut, după ce mi-am lansat cartea la Diverta Universității din Cluj, am încercat s-o distribui apoi chiar prin ei, adică prin Diverta. Hmm, nu s-a putut, birocratic vorbind. Ulterior am dat de altă librărie clujeană, cu profil mai mult online. Comunicarea cu ăștia a fost atât de defectuoasă încât mi-am băgat picioarele din nou. Am mers și la Cărturești, unde gagiul care vindea cărți la casă mi-a dat numărul de telefon al unuia care se ocupă de achizițiile de cărți. L-am sunat pe nenea ăla și am fost pasat la adresa de e-mail a altuia, cu care am început să corespondez, ca să zic așa. I-am dat numărul meu de telefon ăstuia și l-am rugat să mă sune, să stabilim toate detaliile dintr-un foc, în loc să pierdem vremea pe mailuri (el răspundea cam o dată la 2-3 zile). Ei bine, după câteva mesaje schimbate, deranjat nevoie mare că aveam mai multe întrebări tehnice (printre care și una total nelegitimă, dom'le, de genul "dar nu e cam ciudat să vă trimit 40 de cărți la București atâta vreme cât nu ne-am văzut la ochi și n-am semnat nimic?") omul mi-a zis la un moment dat cam așa: "Uite, voi fi direct. Nu o să arate nimeni cu degetul librăria Cărturești pentru că nu a distribuit U2 - Tot ce nu poți lăsa în urmă. Pierdem prea mult vremea cu discuțiile, ne accepți condițiile ori ba?"

Vă dați seama că m-a pierdut imediat cu atitudinea asta de pulete arogant, nu? Măcar de ar fi fost justificată. Însă ghici ce? Nici cartea mea nu este arătată cu degetul pentru că nu a fost distribuită de mărețul Cărturești. L-am sunat iar pe ăla care-mi fusese recomandat inițial, dar bineînțeles că a ținut partea puletelui. Așa că i-am trimis la dracu' și mi-am văzut de ale mele. În cele din urmă m-am înțeles cu o librărie din plin centrul Clujului. Însă și aici complicație mare, prieteni. Ca să lași 5 exemplare în vitrina lor (vorba vine, că le-au ținut prin cine știe ce rafturi obscure) era musai să fiu ori PFA, ori să am firmă (desigur, condițiile astea erau și la restul), iar ca bonus la contractul propriu-zis să semnez nu știu ce proces verbal de predare și o factură. Te doare mintea, nu altceva. În fine, am rezolvat hârțogăraia și le-am dus cele 5 exemplare. Apoi...a trecut un an.

Câte cărți a vândut librăria în timpul ăsta? Una. Da, o carte. Câte am vândut eu de unul singur? Aproape 60. Deci vândute, subliniez. Nu mă refer la cele oferite cadou. Și la naiba, zic, nu e cam uriașă diferența? Chiar nu mi-o explic. Adică tu, librărie, nu ești în stare să vinzi 5 cărți vreme de un an și eu, persoană fizică obscură, autor no name, vând câteva zeci? Ok, înțeleg că librăria are interes aproape 0 să vândă cărțile alea, pentru că nu a plătit nimic pe ele (mi-ar da bani doar pe măsura vânzărilor) și nici nu se îmbogățește din procentul care i-ar reveni, dar atunci de ce naiba ne-am mai complicat cu atâtea hârțoage? De ce om mai fi bătut palma, habar n-am. Acum, ca să îmi recuperez cărțile, trebuie să le fac o factură de retur pentru alea 4 bucăți nevândute și o chitanță pentru exemplarul vândut. Plus, bineînțeles, să semnăm desfacerea contractului. Deci 3 hârtii pentru o nenorocită de carte de vândută. Te ia durerea de cap, nu alta, mânca-v-aș semnu' vostru de carte (asta ca să mă exprim ca un autor no name ce sunt). Chiar le-am zis că le las banii pe cartea vândută și că mă interesează doar să-mi recuperez restul de 4 exemplare. Dar nu se poate, totul se face by the book în țara asta, poate exact atunci când ză bucul este mai stufos și mai stupid conceput. 

În concluzie: fuck bookstores, dacă nu ești o figură publică nicio librărie nu se va da de ceasul morții să-ți promoveze cartea. Cine vrea U2 - Tot ce nu poți lăsa în urmă o poate lua oricând direct de la mine. Vă invit și pe pagina Facebook de prezentare a cărții despre U2.  Apropo, iată ce au postat niște prostănaci la rubrica de sugestii și reclamații (legate de carte, evident, nu de...Facebook). 


2 comments:

Suzana Has said...

Te ajuta cu ceva daca iti spun ca unul din proprietarii librariei Carturesti este Nicoleta Dumitru si a lucrat la PWC? Ma gandesc ca ai putea sa o contactezi (mentionand aspectul comun care v-ar putea lega:) si sa-i spui de tarasenia cu angajatul lor. E o tipa foarte de treaba. Si acum tine-mi pumnii cu url-ul:)

The Fly said...

Hai ca ti-a iesit ;) Si merci pentru pont. Insa eu nu o abordez direct, pentru ca probabil s-ar repeta filmul descris in articol. Daca o cunosti tu mai bine si-mi pui o vorba, apreciez.

Post a Comment