Cât de complicat este să-ți vinzi cărțile într-o librărie

E chiar foarte complicat. Decât să apelezi la o librărie, care (m-am cam prins eu) are 0 interes să vândă cartea scrisă de tine, autor ilustru necunoscut, mai bine te apuci să le vinzi pe o tarabă la drumul mare. N-am încercat asta încă, dar fac pariu că ar fi mult mai eficient, fără o tonă de hârțoage inutile și fără bătăi de cap. Ca să nu specific că n-ai mai lăsa comision nimănui, evident.

Hai să refac un pic filmul. Anul trecut, după ce mi-am lansat cartea la Diverta Universității din Cluj, am încercat s-o distribui apoi chiar prin ei, adică prin Diverta. Hmm, nu s-a putut, birocratic vorbind. Ulterior am dat de altă librărie clujeană, cu profil mai mult online. Comunicarea cu ăștia a fost atât de defectuoasă încât mi-am băgat picioarele din nou. Am mers și la Cărturești, unde gagiul care vindea cărți la casă mi-a dat numărul de telefon al unuia care se ocupă de achizițiile de cărți. L-am sunat pe nenea ăla și am fost pasat la adresa de e-mail a altuia, cu care am început să corespondez, ca să zic așa. I-am dat numărul meu de telefon ăstuia și l-am rugat să mă sune, să stabilim toate detaliile dintr-un foc, în loc să pierdem vremea pe mailuri (el răspundea cam o dată la 2-3 zile). Ei bine, după câteva mesaje schimbate, deranjat nevoie mare că aveam mai multe întrebări tehnice (printre care și una total nelegitimă, dom'le, de genul "dar nu e cam ciudat să vă trimit 40 de cărți la București atâta vreme cât nu ne-am văzut la ochi și n-am semnat nimic?") omul mi-a zis la un moment dat cam așa: "Uite, voi fi direct. Nu o să arate nimeni cu degetul librăria Cărturești pentru că nu a distribuit U2 - Tot ce nu poți lăsa în urmă. Pierdem prea mult vremea cu discuțiile, ne accepți condițiile ori ba?"

Vă dați seama că m-a pierdut imediat cu atitudinea asta de pulete arogant, nu? Măcar de ar fi fost justificată. Însă ghici ce? Nici cartea mea nu este arătată cu degetul pentru că nu a fost distribuită de mărețul Cărturești. L-am sunat iar pe ăla care-mi fusese recomandat inițial, dar bineînțeles că a ținut partea puletelui. Așa că i-am trimis la dracu' și mi-am văzut de ale mele. În cele din urmă m-am înțeles cu o librărie din plin centrul Clujului. Însă și aici complicație mare, prieteni. Ca să lași 5 exemplare în vitrina lor (vorba vine, că le-au ținut prin cine știe ce rafturi obscure) era musai să fiu ori PFA, ori să am firmă (desigur, condițiile astea erau și la restul), iar ca bonus la contractul propriu-zis să semnez nu știu ce proces verbal de predare și o factură. Te doare mintea, nu altceva. În fine, am rezolvat hârțogăraia și le-am dus cele 5 exemplare. Apoi...a trecut un an.

Câte cărți a vândut librăria în timpul ăsta? Una. Da, o carte. Câte am vândut eu de unul singur? Aproape 60. Deci vândute, subliniez. Nu mă refer la cele oferite cadou. Și la naiba, zic, nu e cam uriașă diferența? Chiar nu mi-o explic. Adică tu, librărie, nu ești în stare să vinzi 5 cărți vreme de un an și eu, persoană fizică obscură, autor no name, vând câteva zeci? Ok, înțeleg că librăria are interes aproape 0 să vândă cărțile alea, pentru că nu a plătit nimic pe ele (mi-ar da bani doar pe măsura vânzărilor) și nici nu se îmbogățește din procentul care i-ar reveni, dar atunci de ce naiba ne-am mai complicat cu atâtea hârțoage? De ce om mai fi bătut palma, habar n-am. Acum, ca să îmi recuperez cărțile, trebuie să le fac o factură de retur pentru alea 4 bucăți nevândute și o chitanță pentru exemplarul vândut. Plus, bineînțeles, să semnăm desfacerea contractului. Deci 3 hârtii pentru o nenorocită de carte de vândută. Te ia durerea de cap, nu alta, mânca-v-aș semnu' vostru de carte (asta ca să mă exprim ca un autor no name ce sunt). Chiar le-am zis că le las banii pe cartea vândută și că mă interesează doar să-mi recuperez restul de 4 exemplare. Dar nu se poate, totul se face by the book în țara asta, poate exact atunci când ză bucul este mai stufos și mai stupid conceput. 

În concluzie: fuck bookstores, dacă nu ești o figură publică nicio librărie nu se va da de ceasul morții să-ți promoveze cartea. Cine vrea U2 - Tot ce nu poți lăsa în urmă o poate lua oricând direct de la mine. Vă invit și pe pagina Facebook de prezentare a cărții despre U2.  Apropo, iată ce au postat niște prostănaci la rubrica de sugestii și reclamații (legate de carte, evident, nu de...Facebook). 


Comments

  1. Te ajuta cu ceva daca iti spun ca unul din proprietarii librariei Carturesti este Nicoleta Dumitru si a lucrat la PWC? Ma gandesc ca ai putea sa o contactezi (mentionand aspectul comun care v-ar putea lega:) si sa-i spui de tarasenia cu angajatul lor. E o tipa foarte de treaba. Si acum tine-mi pumnii cu url-ul:)

    ReplyDelete
  2. Hai ca ti-a iesit ;) Si merci pentru pont. Insa eu nu o abordez direct, pentru ca probabil s-ar repeta filmul descris in articol. Daca o cunosti tu mai bine si-mi pui o vorba, apreciez.

    ReplyDelete

Post a comment

Popular posts from this blog

Ce trebuie să faci și ce trebuie să eviți atunci când ești părăsit

Aerosinuzita (sau cum îți crapă capul înainte de aterizare)

Tu știi care-i diferența dintre procente și punctele procentuale?